de reţinut de recitit

Valeria MANTA TĂICUŢU

Laudate Dominem

1.

nu m-au purtat pe aripi serafimii

şi nici n-am auzit cântări celeste

când năzuiam s-ating acele creste

simbolul frigului măreţ al lumii

eu nu-mi sporesc rezerva de icoane

nu intru-n mahalalele credinţei

acolo unde haitele şi sfinţii

cei falşi, se întărâtă pe maidane,

ci stau cuminte-n colţuri anonime

păzită de grifoni să nu-mi iau valea;

mai plâng din când în când în nişte rime,

când vreun sonet s-oferă să-mi ia jalea,

dar când mă-ntorc, Părinte-al meu, la Tine,

sunt doar mireasmă calmă de verbine.

2.

mă tem de moarte că am să Te mânii

de nu fac gol în piatră cu genunchiul,

şi nu-mi mortific membrele şi trunchiul

ori nu mănânc doar iarba şi ciulinii

întinsă-n aşternutul de mătase

regret că nu-s fachir, să dorm pe cuie,

că nu plutesc sub cerul care nu e

un sprijin pentru oasele-mi fricoase

cumva rănită de preoţii mari

ce m-au convins că Te ascunzi de gloată,

şi că vorbeşti prin intermediari,

eu bâjbâi, în tăcerea încordată,

printre ruine, javre şi hoitari,

şi nu te-aud, Părinte, niciodată

3.

nu stă-n picioare zidul de cenuşă

ori ce-i clădit pe umbre, la plesneală,

cum nu-ţi înalţi cetatea ideală

când gleznele-ţi sunt prinse în cătuşă,

vin negustorii-filosofi şi popii

să te înveţe că dreptatea costă,

că viaţa e zadarnică şi-anostă

când nu-ţi întrezăreşti marginea gropii

din vorba ipocrit-meşteşugită

lipseşte însă miezul cald al vieţii,

căci Domnul, la tocmeala cea tâmpită

nu se coboară cu toţi precupeţii

când spui: şi nu ne duce în ispită

te rogi, şi nu cerşeşti precum lăieţii.

 

 

(“SPAŢII CULTURALE” nr.20,

Ianuarie 2012)

jurnale recuperate….

cap-1.gif (2613 bytes)

Pagina 19
AUGUST 2002

cap-2.gif (2517 bytes)

A U T O G R A F E

Iluzia ce ni se refuza…

Am abolit trufia. Exacerbatul orgoliu al tineretii s-a estompat. Cautând o carte anume în raft (pe care nu o gasesti niciodata atunci când o cauti) am dat peste un autograf pe o carte anume.Stiam ca am primit de-a lungul vremii si autografe. Nu le-am cerut nimanui niciodata.N-am fost, vai, ceea ce se cheama un „colectionar de autografe”. Atâta mi-ar fi mai lipsit. Eu însumi am dat autografe atunci când nimeni nu mi le-a cerut. Acum îmi pun eterna mea întrebare de poet când ma aflu în dificultate: Eminescu va fi dat si el autografe ? Vai, nu ! Altfel, s-ar fi retinut cel putin câteva ca si documente. Povestea cu regina Elisabeta/ alias poeta Carmen Silva e de domeniul folclorului de bodega; cum ca poetul i-ar fi remis un manuscris al poetei cu aceasta dispretuitoare însemnare olografa: „Esti regina României însa nu a Poesiei!” O regula de bun simt si o evidenta dealtfel l-a pus la lucru pe colportorul de serviciu. Pe vremea lui Eminescu era moda albumelor în care poetii îsi transcriau câte o poezie autografa. Eminescu nu si-a tiparit singur nici unicul volum ce i-a aparut/ fara voia lui, în timpul vietii. Vremea noastra a devenit o cursa insuportabila a tipariturilor de poezie. Dupa sarcastica observatie a lui A. E. Baconsky unii tiparesc mai mult decât scriu. Din pacate, sau din fericire am scris/ scriu înca mai mult decât tiparesc.

Dar sa ne întoarcem la autografe. Primul autograf primit în viata mea a fost sa fie chiar cronologic vorbind de la Tudor Arghezi.(Vezi pagina 12 AM CUNOSCUT PE…) Al doilea autograf oferit mie este din partea lui A. E Baconski, „cu o simpatie pentru câteva gânduri marturisite”. Datat si localizat: Clung.Nov. 963.

baconsky.jpg (22928 bytes)
A. E. Baconski

nichita.jpg (25851 bytes)
Nichita Stanescu

Al treilea autograf primit fara sa i-l fi cerut a fost de la Nichita Stanescu în redactia fostei reviste „Gazeta literara”. Îmi aduc cu placere aminte cum singur a scos exemplarul nou-nout din „Dreptul la timp” (erau exemplarele de semnal) si mi-a scris pe el „salutul unui coleg de generatie, Nichita Stanescu/ si o urare de mai bine. Datat: 1965. În aceeasi ordine pun primul autograf pe care mi l-a scris Cezar Ivanescu pe primul sau „Rod”, „Dragului meu Ion…aceste pagini simple”. Datat: 10 VIII 1968. Înca nu-si „celebrase” nebunul scris gotic de mai târziu.

rosarium-5.jpg (35277 bytes)
Cezar Ivanescu

Nu stiu de ce, dar niciodata nu am simtit nevoia de amintiri literare, si cu atât mai putin la acest nivel, absolut conventional, si de regula nesincer; prea histrionic în cel mai bun caz, sau de un patetism intersat/ pe cât de neinteresant.
Si totusi, de-a lungul vremii am fost surprins sa primesc si alte câteva carti cu autografe din partea autorilor fara sa le fi cerut personal ori sa fi visat adesea la ele. În ordine cronologica îl voi pune pe acesta al lui Alexei Rudeanu pe prima sa carte „Exilul pisicilor”:

rudeanu.jpg (26822 bytes)

„Poetului Ion Murgeanu,
din aceeasi banala singuratate – cu toata

prietenia, asteptându-l între alte doua coperti”. Botosani, 20 martie 1969.P.S.
Si doamnei Elena


Mi-aduc aminte ca m-a suprins tonul sincer si „pagubos” al continutului care cadea exact pe coarda mea cea mai sensibila …de atunci si pâna în zilele noastre…SINGURATATEA…Veacul nostru comun de singuratate…Apoi am primit de la Botosani prin posta acest autograf pe o carte a unui tânar poet care mai întâi ma cautase la Bucuresti, mi se pare, si ma gasise acolo unde se cuvenea / adica într-o mansarda din str. Aviator Petre Cretu in Cartierul Domenii, totusi… singur si…asteptând sa se întâmple Minunea ! Exceptionalul Corneliu Popel îmi scria:” Poetului si „blândului” prieten Ion Murgeanu, aceasta carte despre Adevar, aceasta carte de imnuri ridicate Poeziei Române, aceasta carte despre Libertate, aceasta carte spusa cu glas însetat de Moarte, azi, când trebuie sa ne închinam, Corneliu Popel. 16 iunie 74 Botosani. Cartea era „Fratii mei blânzi” si era scoasa la Junimea din Iasi, marcând aparitia tipografica a unui mare poet tragic (noul Labis/ spera toata suflarea moldava la Iasi), care a si murit tânar dealtfel, si “însetat de Moarte”, ca de-o a doua Fiinta a însasi Poeziei.

Foarte foarte târziu, dar în aceeasi ordine a „increatului”, am primit la redactia revistei „Tribuna României” cartea de „Poezii” a Anei Blandiana, ce tocmai aparuse în Biblioteca Pentru Toti a Editurii „Minerva”. Datat: 31 aug 88 – 22 mai 89 / probabil durata în care se tiparise cartea pe care mi-o „închina”: „aceasta carte îndelung tiparita, împreuna cu prietenia mea plina de o stima reala si de o adevarata colegialitate – Ana Blandiana”. Eram la rascruce de vremuri si întâmplari care în curând aveau sa exploadeze odata cu toata mamaliga româneasca de marimea metaforica a”lunii” lui Mihai Beniuc. Ne simteam solidari în aceeasi cauza a sfârsitului de leat si de era – care nu se dovedise deloc a fi pâna mai ieri si efemera…Iar dupa evenimente, la Editura Cartea Româneasca, vechiul meu prieten si editor Mircea Ciobanu, cu acelasi gest de alt/an a lui Nichita Stanescu, scoase din geanta (din exemplarele de semnal) cartea sa de „istorii” „Tânarul bogat” – pe care, cu simplitate mi-a scris, si neprefacut: „Fratelui Ion Murgeanu aceste povesti dintr-alte vieti ale vietii, cu dragoste, Mircea Ciobanu 1993″.

ciobanu.jpg (21622 bytes)
Mircea Ciobanu

Îi dezvoltasem poate supozitia mea, ca din toate scripturile Noului Testament, în pericopa cu „tânarul bogat” care merge la Iisus întrebându-l ce trebuie sa faca pentru a cuceri viata vesnica …as fi fost eu însumi, dintr-o existenta anterioara ?! De aceea si sunt sarac si încâlcit în noua mea existenta ?  Oricum lucrul acesta ma bântuie si acum; dupa ce, deslusind taina si parabola-n serie a Cuvântului Întrupat, – mai am înca de pastrat „bogatii multe”, si nu ma las rupt de nimicnicia acestei vieti si-a acestei lumi, ca sa pot sa urmez strict si temeinic Calea si Adevarul. Deoarece, – iarasi, vorba poetului Nicolae Labis, un idol al tineretilor noastre: „Dar pamântu-mi leaga fragezii genunchi.”

În fine, pe-o masa din ultima redactie-n care am lucrat, lânga biroul meu stralucea mat o carticica având pe un titlu „hemeopatic” mari promisiuni „terapeutice” fara injectii în vena:” Radiografii pentru succes”. Am luat-o si am citit-o atras ca de o aparitie miraculoasa (deoarece era aruncata acolo neglijent si aleatoriu), si dupa ce am scris despre ea, sau pornind de la ea, („Despre succes în vremuri de tranzitie”), m-am trezit cu un exemplar din „Radiografii pentru iubire” (de data asta), cu un autograf din partea autoarei; înca nu ne cunosteam: „Dlui Ion Murgeanu, cu dragoste, Silvia Cinca 1995.

valea.jpg (31876 bytes)
Lucian Valea

cinca.jpg (33297 bytes)
Silvia Cinca

istrate-1.jpg (39021 bytes)
Gheorghe Istrate

În fine, daca primul autograf supus marilor întîmplari de exceptie îl primisem din partea lui Tudor Arghezi, printre ultimele le-am primit de la fiul acestuia, Dl Barutu T. Arghezi (care nici nu-si sclifoseste cel putin poeticescul sau nume „bizar” si „fara calendar” în transcriere cu „tz”) , caci si-n scris ca si-n grafie sta pe talpile de aur ale Tatalui sau. Bun român la Lausanne, unde traieste de ani de zile, ne trimite si noua când poate „câteva drumuri de condei prin lume, cu bune gânduri românesti”.

As încheia aici victorios dar cât de orgolios ! În fond atâtia îsi fac din autografele primite tot atâtea certificate de buna purtare-n societate iar în literatura de talent. Iluzia ce ne refuza se compenseaza prin astfel de “zburdalnicii” ale clipei. Eu, dimpotriva, as scrie mai curând o „mica istorie critica a prieteniilor literare prin autografe”. As sui, astfel, din subsolurile bibliotecilor, si-a mult prea eclecticei mele biblioteci de lucru de acasa, atâtea carti cu autografe primite de-a lungul vremii si a vremurilor…redistribuindu-le un loc mai de cinste.

Ce studiu de fina psihologie s-ar putea obtine transcriindu-le numai. Pe lânga maestrii incontestabili ai genului, cavalerii penitei de exemplar daruit prieteniei (ceremonialii poeti, dar si pateticii: Lucian Valea, Teohar Mihadas, Gheorghe Istrate, Radu Cârneci, Marcel Agafton), atâtea cohorte de”ocazionali” care vor sa-ti atraga prietenia ori sa-ti câstige bunavointa, nu atât de-a le citi opusul, cât pentru a scrie ceva (si) despre dânsul, ca individ ce pare c-a învins natura !

Meseria scrisului ca iluzie ce pre multi ne refuza… plina de riscuri în aceeasi masura cu mersul descult prin iarba la vremea alaptatului viperelor tinere… Autografele de la tinerii poeti de exceptie graiesc însa pe un alt ton / al viitorului care între timp s-a si întâmplat. As fi putut de pe-atunci , primindu-le si citindu-le, sa ghicesc ce se poate întâmpla cu ei ca si cu mine, în…urmatorul cincinal din…patru ani si jumatate… Ei au darâmat sistemul prin persuasiune, sprijinindu-se totusi si pe…fragezii „nostri” umeri. Cinste lor si viitorilor ce înca mai au dupa cutremur de demolat câte ceva în lumea care, în prezent, cere si primeste autografe de la fotbalisti si dileari de tot felul. Iluzia ce ne refuza de data aceasta ne si acuza ! Divertismentul înghite fara s-o mestece fin subtilitatea poeziei eterne. Vulgaritatea ultragiaza limba: limba sfânta si-nteleleapta, limba vechilor cazanii…Pe la poarta lor taranii spun bancuri de la televizor. Tot mai des se pune întrebarea: „La ce bun poezia în vremuri de ciuma ?” Cultura generala sta în genunchi pe nuci sau pe graunte în concursuri gen „Vrei sa fii miliardar ?”  Lansari de carte cu piscoturi si cu vin spumos. Sampanie cu înlocuitori…

Doresti si tu un autograf pe-o carte ? Nu. Mai bine unul pe-un tricou de fotbalist. Si cum sa fie altfel, daca un lider politic (din cei mai „pozitivi”/ un Stolojan sa zicem), întrebat daca mai citeste si altceva decât bilanturi financiare sau rapoarte de la Banca Mondiala, face moderatorului cu ochiul: „ Ce, esti prost ? Cine mai are vreme acum de romane ?”

Poate în Franta…da…acolo, cândva, un presedinte comunica oficial ca-si ia o vacanta pentru a-i reciti pe Flaubert si pe Proust. În timp ce noi prosti fiind o mai facem înca si pa dasteptii !

back.gif (320 bytes)

jurnal pe facebook

    • …mă gândesc cu tristeţe cum trece vremea şi nu am aflat încă cine sunt de ce sunt de unde vin încotr-o mă îndrept;ar fi nedrept să se termine brusc lumea!…şi totuşi
      lumea nu se termină când vor calendarele mayaşe;nici pe aproximaţiile succesivelor apocalipse de buzunar;secretul lumii se află într-o piatră.Sunt două lucruri;1.să găseşti piatra;2.să o faci să vorbească! Cine încearcă?!Eu nu am putut îmblânzi piatra (cel puţin până acum!)…

mă gândesc…pe facebook

Murgeanu Ion

Murgeanu Ion

‎…mă gândesc la ia iarna pe care am dorit-o şi aşteptat-o prea mult ca să putem acum să o detestăm;la firea omului care în toate procedează la fel;la inconsistenţa condiţiei omului care mereu doreşte altceva până când i se împlineşte;apoi vrea altceva şi pe bună dreptate;şi pe bună dreptate vrea altceva; omul nu poate fi un proiect static un proiect îngheţat; şi pe bună dreptate; el fiind născut… din iubire “o fugă” trăieşte pe fugă şi moare pe fugă,nimic consistent nimic mai durabil decât posteritatea omului când are parte de ea;mă gândesc că trăim în aminjtirile celor ce ne urmează;omul trăieşte pentru posterritatea asa cum dumnezeul omului există în eternităţile lui imuabile; ce e drept cam sătul de hachiţele omului; că nestatornicia, firea omulu face găuri pe pământ iar în cer lipsă;şi cu toate acestea iarna care a căzut aminteşte de iernile de altădată de copilărie şi tinereţe de voiniciile lor; de parcă ar fi o cărare prin nămeţi de atunci şi până acum;de acum şi până acum;cine are nevoie de gândurile mele de nea şi de fum;mă gândesc că scriind aici deja sunt dat cu vremurile care m-au vremuit că scriu pe un perete de ceaţă şi fum; în risipirea acestlui timp ultimul poate; şi la câte posibile nu mă gândesc ce se nasc din tot atâtea imposibile…

micul recital al amintirii

Vasile Alecsandri : Iarna

Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zapadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer gramadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară;
Soarele rotund şi palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinereţe printre anii trecători.

Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înşiraţi se pierd în zare,
Şi pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele pierdute sub clăbuci albi de fum.

Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Străluceşte şi dezmiardă oceanul de ninsoare.
Într-o sanie uşoară care trece peste văi …
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.

(1868)

discuţii

„Corectitudinea politică este o mişcare totalitară de tip leninist, cea mai gravă ameninţare pentru idealul unei societăţi libere de la prabusirea regimurilor totalitare de stânga încoace”39.

Acelaşi lucru l-a constatat şi cunoscutul dizident Vladimir Bukovsky care spunea recent:

„Uniunea Sovietică a fost un stat condus prin ideologie. Ideologia de astăzi a Uniunii Europene este social-democratică, etatistă, şi o mare parte din ea ia forma corectitudinii politice. Sunt foarte atent cum corectitudinea politică se răspândeşte şi devine o ideologie opresivă40.

Iată că şi intelectuali precum G. Orwell, Umberto Eco („acel politically correct, creat în America pentru apărarea drepturilor minorităţilor oprimate, ca opoziţie faţă de orice formă de discriminare rasială, devine acum un nou fundamentalism”41), Slavoj Zizek („toleranţa corectitudinii politice ne dăruieşte o credinţă decafeinizată: o credinţă care nu ofensează pe nimeni şi care nu ne mai angajează deplin nici măcar pe noi inşine42) şi mulţi alţii, ne avertizează asupra pericolului acestei plăgi.

Filosofia creştinului ortodox nu este să  gândească politically correct, ci „biblically correct”. Pentru creştin instrucţiunile de folosire ale lumii sunt în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie (păstrate în Biserica Ortodoxă de la apostoli până la noi) şi nu în ideologia corectitudinii politice care nu este decât „lucru făcut de maini omeneşti” (Ps. 113, 12).

Corectitudinea politică spune să  nu faci sau să nu zici ceva ce ar putea ofensa pe cineva. Ea ne cere să avem

„un refuz manifest de a pronunţa judecăţi de valoare şi respingerea înverşunată a oricărui spirit critic43.

Dar, în timp ce şi Evanghelia ne spune să nu judecăm pe alţii (acesta fiind un păcat foarte mare), indiferent ce pacate am vedea că săvârşesc, ea nu ne învaţă să fim orbi şi să spunem, cum doreste această nouă ideologie, că păcatul nu este păcat.Domnul nu ne învaţă să dam dovadă de atâta cruzime şi nemilostivire încât să lăsăm pe aproapele nostru, aprobându-i păcatele, să considere că merge pe o cale bună, când el merge pe cea rea. Sfântul Ioan Gură de Aur, prevăzând această nesănătoasă atitudine, ne-a spus incă de acum 1600 de ani:

„satana pândeşte neîncetat mântuirea omului, şi noi nu trebuie oare să ne ruşinăm de nepăsarea noastră pentru mântuirea semenilor noştri, când satana gândeşte mereu cum să-i piardă? Tu te vei lenevi la lucru când Dumnezeu însuşi te îndeamnă să dobândeşti pe cei pierduţi? Cine ne va ierta, oare, fraţilor, când satana are o astfel de râvnă pentru pierzarea oamenilor, iar noi nu avem nici cea mai mică râvnă pentru mântuirea fraţilor noştri? De aceea, când vezi un frate împietrit la inimă şi care nu vrea să te asculte, atunci zi întru sineţi: Oare cu timpul nu-l voi câştiga? Oare tu nu vezi când un părinte, chiar când nu mai are nici o şansă pentru însănătoşirea copilului său, totuşi, plângând şi suspinand, stă lângă patul său, îl sărută cu dragoste şi întrebuinţează toate mijloacele de vindecare până la suflarea cea mai de pe urmă? Tot aşa să faci şi tu cu fratele tău. Acela, cu lacrimile sale, nu poate să alunge boala, nici să îndepărteze moartea ce se apropie, tu, însă, pe un suflet bolnav de moarte poţi adeseori a-l mântui şi a-l ridica, cu lacrimile şi suspinurile tale, dacă eşti neobosit şi nu te depărtezi de dânsul. Aşa face şi Dumnezeu cu noi. Deşi noi suntem fără luare-aminte, El, totuşi, în toate zilele vorbeşte către noi prin prooroci şi apostoli, şi nu încetează să îndemne pe cei împietriţi la inimă”44.

Dar acelaşi Domn, care ne învaţă să  discernem clar între virtute şi păcat, ne-a dat şi soluţia acestei situaţii: nejudecarea, iubirea pentru cel amăgit de diavol, rugăciunea pentru el, sprijinirea lui spre lepădarea de cel rău şi în nici un caz acceptarea păcatului sau aprobarea lui, ci doar tolerarea (în sensul vechi al cuvântului45) acestei situaţii cu nădejdea îndreptării aceluia. Iată cât de delicat ne sfătuiesc Sfinţii Părinţi despre aceasta:

„Nu defăima şi nu lăuda pe nimeni (şi una şi alta înseamnă a judeca pe cineva, lucru osândit de Dumnezeu), abţine-te să te pronunţi asupra aproapelui tău”46.

Dar în acest text nu se susţine doctrina corectitudinii politice, ci este condamnată pronunţarea unei sentinţe definitive asupra omului, despre care numai după moarte putem fi siguri că a sfârşit în virtute sau în păcat.

Putem concluziona deci, că toleranţa adică descreştinarea este scopul final, iar corectitudinea politică este mijlocul prin care se doreşte obţinerea acestui scop. Dar impunerea forţată, prin lege, a unei gândiri unice, nu poate duce la rezultate bune pe termen lung, deoarece, de frica ostracizării şi izolării celor ce s-ar opune, oamenii se conformează (rezultă ipocrizie şi minciună), dar în sinea lor deja revolta începe şi finalul poate fi aflat prin compararea cu alte regimuri care au încercat o impunere unei asemenea gândiri unice47.

Aşadar, prin toată această înălţare la rang de zeu a toleranţei nu se realizează altceva decât o teribilă ‘zăpăcire’ a minţilor oamenilor, pentru că se pun pe acelaşi plan toate religiile, toate confesiunile (ca şi prin mişcarea ecumenica), toate filozofiile, toate înclinaţiile păcătoase.


Note:

1 H. Tristram Engelhardt, „The challenge of living in a post-christian world”, Cuvânt susţinut la Seminarul Ortodox „Sfântul Gherman”, din insula Kodiak, Alaska (23 mai, 2004), la: http://dioceseofalaska.org/pdf/engelhardt.pdf, p. 9.

2 Tot despre această minoritate i-luminată amintea şi Eminescu cu mult timp în urmă, constatând cu durere uşurinţa cu care se lasă manipulaţi oamenii: „Ea  [lumea] crede cum că duce a lumii soartă-n mână, / Şi singură e dusă de-o mână de şireţi”. In poezia Andrei Mureşanu.

3 H.-R. Patapievici, Omul recent, p. 305, 307.

4 „Acesta a publicat mai multe eseuri în care îşi afirmă devotamentul său faţă de comunitatea evreiască şi chiar susţine că unele aspecte ale teoriei sale critice îşi au originile în influenţe iudaice” (Martin Jay, „The Jews and the Frankfurt School: Critical Theory’s Analysis of Antisemitism”, New German Critique, 1980, nr. 19, p. 139). El a fost de asemenea şi cel care a fondat şi loja B’nai B’rith din Frankfurt.

5 Gershom Scholem, Von Berlin nach Jerusalem (Frankfurt: Suhrkamp, 1977, p. 167) citat la Foundations of the Frankfurt School of Social Research (Edited by Judith Marcus and Zoltan Tar), Transaction Books, London, 1984, p. 3.

6 Un tânăr cărturar român spunea despre experienţa sa din universităţile occidentale:

„De câte ori îi vorbesc despre comunism vreunui occidental simt cum se uită pieziş la mine. … Intelectualul problematizează materialist-dialectic tot ce îi spui. Consideră că nedreptăţeşti una dintre cele mai generoase doctrine ale omenirii. Că nu înţelegi. Că eşti agent la reacţiunii. Fascist. Nazist. «Comunismul e bun în sine, a fost doar greşit aplicat» îşi va răspunde cu îngreţoşată superioritate, făcându-te să te simţi un biet barbar care n-a ştiut folosi un rafinat instrumentar ideologic. … Ceea ce mă înfiorează cel mai tare e gândul că mulţi dintre bursierii noştri din occident intră în sfera de influenţă a unor asemenea secretari de partid şi că, nu peste multă vreme, România va începe să aibă ceea ce n-a avut niciodată într-o proporţie semnificativă: o intelectualitate marxistă” (M. Platon, Ortodoxia pe litere, Ed. Christiana, 2006, p. 32).

7 Unul dintre membri acestui institut, Erich Fromm, în nefericitul duh anticreştin al religiei mozaice, încerca să explice într-o scriere de-a sa cum dogma dumnezeirii Domnului Iisus Hristos formulată la Sinodul de la Niceea îşi are izvorul „de fapt” în anumite porniri ale subconştientului şi că nicidecum Hristos nu a fost mai mult decât un simplu om. Vezi studiul acestuia „The Dogma of Christ” în The Frankfurt School on Religion: Key Writings by the Major Thinkers (edited by Eduardo Mendieta), Routledge, New York, 2005, p. 61-100.

8 G. Borradori, Filozofie într-un timp al terorii. Dialoguri cu Jurgen Habermas şi Jacques Derrida, trad. de Marie-Louise Semen, Ed. Paralela 45, Buc, 200 p. 46.

9 Vladimir Volkoff, Manualul corectitudinii politice, Ed. Antet, p. 90. Un titlu uimitor găsim în celebrul ziar New York Times, unde un învăţat catolic, arătând asimilarea de către catolicism a ideologiei toleranţei, se întreabă: „Credinţa cea adevărată: Este oare toleranţa?”. Acesta spune câteva lucruri pe care vom avea ocazia să le aprofundam pe parcursul lucrării:

„Cum au invaţat creştinii virtutea toleranţei? … Dezvoltarea treptată a acestei revoluţii a conştiinţei poate fi datată începând cel mai târziu cu sec. XVIII, spre sfârşitul căruia, a apărut în cele din urmă o ţară - America – ce a refuzat în mod oficial să mai joace vechiul joc despre a cui religie e adevărată şi şi-a însuşit o viziune larg agnostică asupra adevărului religios: tu poţi crede ce vrei si la fel şi eu şi nici unul nu-şi poate impune credinţa asupra celuilalt” (Thomas Cahill, „The one true faith: is it tolerance?”, 3 feb. 2002).

Vom vedea mai jos care sunt scăderile unei astfel de viziuni. Toleranţa este ca un antidepresiv: linişteşte uneori la suprafaţă violenţa, dar nu tratează problema de fond, a sufletului care tânjeşte după certitudine.

10 Thomas L. Friedman, „The Real War”, The New York Times, 27 nov. 2001, p. A19.

11 Ceea ce se numeşte acum Europa, mai înainte s-a numit Respublica Christiana, iar astăzi nu se mai doreşte menţionarea creştinismului în constituţia europeană nici măcar ca moştenire istorică. Şi Eminescu, realizând impactul pozitiv al creştinismului asupra lumii întregi, zicea:

„Iată 2000 de ani de când biografia Fiului lui Dumnezeu e cartea după care se creşte omenirea. [...] Astfel, a se sacrifica pe Sine pentru semenii Săi, nu din mândrie, nu din sentimentul de datorie civică doar, ci din iubire, a rămas de atunci cea mai înaltă formă a existenţei umane”. Mihai Eminescu, Opere, voi. XII, Ed. Academiei Române, 1985, p. 134.

12 Acest fapt mi-a fost confirmat şi de dizidentul rus Vladimir Bukovsky, cu care am avut ocazia să stau de vorbă. Vezi şi cartea acestuia: Uniunea europeană… o nouă URSS?, trad. de Dan. C. Mihâilescu, Ed. Vremea, Buc, 2006. Se ştie că în Occident foarte mulţi intelectuali (care nu cred că au fost forţaţi vreodată să consume „împărtăşanie” făcută din excremente umane, nici nu au fost vreodată băgaţi în „combinezonul cu şobolani” ca în temniţele româneşti) simpatizează comunismul, considerând că greşeala răsăritului a fost doar că nu a pus bine în practică o doctrină „atât de sublimă”. Eliade spunea în 1976 că

„întreaga cultură franceză e dominată de marxişti, stângişti, freudieni etc. [...] Marxismul este filozofia omului decăzut. Singura filozofie care îi justifică păcatele şi îi validează resentimetele”. în Jurnal 1970-1985,
Ed. Humanitas, Buc, 2004, p. 224, 233.

13 Ioan G. Coman, Cauzele generale ale politicii anticreştine a împăratului Iulian după marturii patristice, Ed. Institutului Român de Bizantinologie, Buc, 1938, p. 10.

14 Andrew Louth, „Theology, Contemplation and the University”, articolul poate fi consultat la adresa: www.studiatheologica.cnet.ro/numar200302.asp?id=2.

15 Allan Bloom, Criza spiritului american, trad. de Mona Antohi, Ed. Humanitas, Buc, 2006, p.23.

16 David Campell, More than tolerance. Articolul se găseşte la adresa: www.digitas.harvard.edu/~perspy/old/issues/1997/nov/tolerance.html

17 Jeniffer Jacobson, „Penn State revises intolerance policies”, Chronicle of Higher Education, 52 (2006), nr. 39, p. A20.

18 Vezi: www.hrw.org/doc/?t=lgbt.

19 Vezi la adresa: www.coe.int/T/e/human_rights/ecri/3-Educational_resources.

20 „Puterea răului cosmic asupra omului e atât de intensă, încât nici unul din fiii lui Adam nu-l poate birui fără Hristos, fără Iisus-Mântuitorul”

amintiri din prezent (II)

Deşteaptă-te, Române

(Versuri: Andrei Mureşianu
Muzica: Anton Pan)

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.

Acum ori niciodată să arătăm în lume
Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman,
Si că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfator în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi a ta frunte şi cată-n jur de tine,
Cum stau cu brazii-n munte, voinici sute de mii
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupu-n stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre: Mihai, Ştefan, Corvine
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele-narmate, cu focul nostru-n vine,
“Viaţa-n libertate, ori moarte!” strigă toţi.

Pe voi vă nimiciră a pizmei răutate,
Şi oarba nemurire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită, de la Mihai cel Mare,
Pretinde de la fiu-si azi mâna de ajutor!
Şi blăstămată cu lacrimi în ochi pe orişicare
În astfel de pericol s-ar face vînzător.

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm,
Acum se-ncearcă cruzii în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm.

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată,
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu crucea-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt,
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăsi în vechiul nost’ pământ!

Google



Hora Unirii
(1857)

(Versuri: Vasile Alecsandri
Muzica: Alexandru Flechtenmacher)

Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!
Piară duşmănia-n ţară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori şi armonie!

Măi muntene, măi vecine
Vina să te prinzi cu mine
Şi la viaţă cu unire
Şi la moarte cu-nfrăţire!

Unde-i unul nu-i putere
La nevoi şi la durere
Unde-s doi puterea creşte
Şi duşmanul nu sporeşte!

Amândoi suntem de-o mamă
De-o faptură şi de-o samă,
Ca doi brazi într-o tulpină
Ca doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,
Amândoi o soartă-n lume.
Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,
În noi doi un suflet bate!

Vin’ la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,

Şi să vadă sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frăţească
Pe câmpia românească!

Nu uita că eşti Român
Nu uita că eşti român,
Că sus în deal la tine-n sat
Popa Ioan te-a botezat
Şi nana Stanca te-a ţinut un an la sîn.

Refren:
Pe la noi au viscolit mii de păgâni
Dar am rămas până-n sfârşit totuşi stăpâni
A mai trecut o iarnă grea
Nu e nimic vom aştepta
Căci vine vara după ea.

Nu uita că eşti român
Că dacă-i tată-l tău cioban
Bunicul tău a fost Traian
Şi-n ţara asta te-a lăsat să fii stăpân.

Refren:

Nu uita că eşti român,
Că rădăcina ta de veacuri
Stă înfiptă în ogor
Şi nu o poate smulge-un vifor trecător.

Refren:

Aşa-i Românul

Aşa-i românul când se-nveseleşte
Ca şi stejarul când înmugureşte
Aşa-i românul, şi-aşa-o să fie
Om de omenie, aprig la mânie.

Nu am cuvinte şi nu pot spune
Cât de frumoasă este ţara mea
Ca a mea mandruţă ce o am pe lume
Tot atât de mândră este ţara mea.

O rugaciune către ceruri zboară
O rugăciune către Dumnezeu
Mă rog fierbinte pentru a mea Ţară,
Şi pentru tine scump poporul meu.

Trăiasca ţara, patria mamă,
Trăiasca toate câte sunt în ea
Şi a mea mândruţă ce o am pe lume
Asta-i dorinţa, asta-i ruga mea.

Treceţi Batalioane Române, Carpaţii

(cântec vechi patriotic)

Treceţi batalioane române, Carpaţii
La arme cu frunze şi flori
Ne-aşteaptă izbânda, ne-aşteaptă şi fraţii
Cu inima la trecători.

Ardealul, Ardealul, Ardealul, ne-aşteaptă
Speranta e numai la noi
Sărută-ţi copile părinţii şi fraţii
Şi-apoi să mergem la război.

Nainte, nainte spre marea unire
Hotarul nedrept să-l zdrobim
Să trecem Carpaţii, ne trebuie Ardealul
De-o fi să ne-ngropam de vii.

Cu toţii eram regimente române
Moldova, Muntenia, Ardeal
Fireasca unire cu patria mumă
Ne-a fost cel mai drept ideal,

Aceasta-i povestea Ardealului nostru
A neamului nostru viteaz
Istoria-ntreagă cu lupte şi jertfe
Trăieşte unirea de azi.

Limba Românească

(versurile: Gh. Sion
muzica: Ion Cortu)

Mult e dulce şi frumoasă
Limba ce-o vorbim,
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim.

Saltă inima-n plăcere
Când o ascultăm,
Şi pe buze-aduce miere
Când o cuvântăm.

Românaşul o iubeşte
Ca sufletul său,
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu.

Fraţi ce-n dulcea Românie
Naşteţi şi muriţi
Şi-n lumina ei cea vie
Dulce vietuiţi!

De ce limba românească
Să n-o cultivăm?
Au voiţi ca să roşească
Ţărna ce călcăm?

Limba, ţara, vorbe sfinte
La strămoşi erau;
VORBIŢI, SCRIEŢI ROMÂNEŞTE,
PENTRU DUMNEZEU!

Tricolorul

(muzica: Ciprian Porumbescu)

Trei culori cunosc pe lume
Ce le ştiu ca sfânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Amintiri de-un brav popor.

Cât pe cer şi cât pe lume,
Vor fi aste trei culori,
Vom avea un falnic nume,
Şi un falnic viitor.

Roşu-i focul vitejiei,
Jertfele ce-n veci nu pier
Galben, aurul câmpiei,
Şi-albastru-al nostru cer.

Multe secole luptară
Bravi şi ne-nfricaţi eroi
Liberi să trăim în ţară
Ziditori ai lumii noi.

amintiri din prezent

Vasile Alecsandri


Hora Unirii
1857

Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inimă română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!
Piară duşmănia-n ţară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori şi omenie!

Măi muntene, măi vecine,
Vină să te prinzi cu mine
Şi la viaţă cu unire,
Şi la moarte cu-nfrăţire!

Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi şi la durere.
Unde-s doi, puterea creşte
Şi duşmanul nu sporeşte!

Amândoi suntem de-o mamă,
De-o făptură şi de-o seamă,
Ca doi brazi într-o tulpină,
Ca doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,
Amândoi o soartă-n lume.
Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,
În noi doi un suflet bate!

Vin’ la Milcov cu grăbire
Să-1 secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,

Şi să vadă sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frăţească
Pe câmpia românească!

suvenir ian. 2012


VEDERE DE LA MAREA MOARTĂ

 

Marea moartă Marea moartă

Viaţa care-o ţii de-o toartă

Să n-o scapi s-o faci fărâme

Să-i cânţi Lume lume lume!…

 

Ai vrut să dai la atâtea nume

Astăzi te numesc pe tine

În sughiţuri şi-n suspine

Golul cel goluţ din tine,

 

Golul cel plinuţ străine,

Plânsul gol care se-aţine

Pe ruinuri şi-n tot golul

Moartea care-şi ia obolul!…

 

Ce ştii sigur e că vine

Ce nu ştii e dacă vineri

Sau e luni s-aibe tot timpul

Vestea ei să-i umple limbul

 

Să se dea de-a rostogolul

Să auzi din urmă corul

Celor  ce rămân în umbră

Corul robilor din tumbră

 

 

Îl auzi cum geme-urcă

Din arborii lui Nabucco

Cum îi scrijelă tăcerea

Marea mortii lin durerea

 

Negrăit de dulce-i  vine

Din nisipul diserării

Pe cămilele aiurării

Viaţa se resoarbe-n sine!…

 

ION MURGEANU

slavă ţie doamne

IISUS HRISTOS

Rugaciunile incepatoare :

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi.

Amin.
Miluieste-ne pe noi, Doamne, miluieste-ne pe noi, ca, nepricepandu-ne de nici un raspuns, aceasta rugaciune aducem Tie, ca unui Stapan, noi pacatosii robii Tai, miluieste-ne pe noi.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh
Doamne, miluieste-ne pe noi, ca intru Tine am nadajduit, nu Te mania pe noi foarte, nici pomeni faradelegile noastre, ci cauta si acum ca un milostiv si ne izbaveste pe noi de vrajmasii nostri, ca Tu esti Dumnezeul nostru si noi suntem poporul Tau, toti lucrul mainilor Tale si numele Tau chemam.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Usa milostivirii deschide-o noua binecuvantata Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, ca sa nu pierim cei ce nadajduim in tine, ci sa ne mantuim prin tine din nevoi, ca tu esti mantuirea neamului crestinesc.

SIMBOLUL CREDINTEI

Cred intr-Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, vazutelor tuturor si nevazutelor.
Si intru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Care din Tatal S-a nascut, mai inainte de toti vecii. Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, nu facut, Cel de o fiinta cu Tatal, prin Care toate s-au facut. Care pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si S-a facut Om. Si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pilat din Pont, a patimit si S-a ingropat. Si a inviat a treia zi dupa Scripturi si S-a suit la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui. Si iarasi va sa vina cu slava, sa judece viii si mortii, a carui Imparatie nu va avea sfarsit.
Si intru Duhul Sfant, Domnul de viata Facatorul, Care din Tatal purcede, Cela ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si slavit, Care a grait prin prooroci.
Intru una Sfanta Soborniceasca si apostoleasca Biserica. Marturisesc un botez intru iertarea pacatelor. Astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie.
Amin !

Iisuse preadulce, mangaierea sufletului meu, Iisuse, curatirea mintii mele, Stapane mult milostive, Iisuse, mantuieste-ma; Iisuse Mantuitorul meu, Iisuse al meu atotputernice, nu ma lasa pe mine, Mantuitorule, ci ma miluieste si ma izbaveste de toata muncirea; de partea celor mantuiti Iisuse al meu ma invredniceste si fa-ma partas cetei alesilor Tai, Iisuse iubitorule de oameni.

Iisuse preadulce, slava Apostolilor; Iisuse al meu, lauda mucenicilor; Stapane atotputernice, Iisuse, mantuieste-ma pe mine cel ce alerg la Tine; Iisuse Mantuitorul meu, Iisuse al meu preainfrumusetate, Mantuitorule, Iisuse, miluieste-ma, pentru rugaciunile celei ce Te-a nascut si ale tuturor sfintilor Tai, Iisuse, si ale tuturor proorocilor, Mantuitorul meu, Iisuse, si ma invredniceste desfatarii raiului, Iisuse, iubitorule de oameni.

Iisuse preadulce, lauda monahilor; Iisuse indelung rabdatorule, desfatarea si podoaba pustnicilor; Iisuse, mantuieste-ma, Iisuse, Mantuitorul meu; Iisuse al meu preabunule, scoate-ma din mana balaurului, Mantuitorule Iisuse si ma slobozeste acum, Mantuitorule Iisuse, din lanturile acestuia si din groapa cera prea adanca ma scoate, Mantuitorul meu Iisuse, si ma numara impreuna cu oile cele de-a dreapta, Iisuse.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Nascatoare de Dumnezeu, ceea ce ai nascut pe Iisus cel preadulce, pe Iisus cel atotindurat si iubitor de oameni, pe Iisus cel singur bun si indurator, pe Acela roaga-L, Stapana lumii intru totul nevinovata, sa ma miluiasca pe mine pacatosul si de partea cea de-a stanga sa ma scape si starii celei de-a dreapta sa ma invredniceasca, cand va sedea sa judece lumea, precum este scris.

Stihiri :

Mantuitorul meu, Iisuse, Cel ce ai mantuit pe desfranatul; Mantuitorul meu, Iisuse, care ai primit pe desfranata, miluieste-ma si pe mine acum, Iisuse mult milostive, mantuieste-ma si indura-Te de mine, o, Iisuse, datatorule de bine, precum Te-ai indurat de Manase, Milostive Iisuse al meu, ca Cel ce esti insuti iubitor de oameni.

Stih : Asculta, Dumnezeule, rugaciunea mea si nu trece cu vederea ruga mea.

Nici o porunca a Ta pe pamant n-am facut. Cum ma voi arata Tie, Celui ce sezi pe tron, sa dau raspuns si sa fiu judecat pentru toate cate am facut cu stiinta si cu nestiinta, Hristoase al meu Iisuse ? Drept aceea strig Tie ! pentru rugaciunile slujitorilor Tai, Iisuse, mantuieste-ma pe mine pacatosul.

Stih : Eu catre Dumnezeu am strigat si Domnul m-a auzit pe mine.

Cine nu ma va plange pe mine, care am calcat porunca Ta, Iisuse, cu neinfranarea ? Si in locul raiului in iad m-am salasluit, Iisuse ! Cu vederea celor dulci la gustare, moarte mi-am agonisit si de slava Ta, Mantuitorul meu Iisuse si de viata m-am aratat strain. Ci ma primeste pe minecare ma pocaiesc, ca un milostiv si de oameni iubitor, Iisuse al meu, pentru mare mila Ta.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preacurata Fecioara, care singura ai nascut pe Iisus, izbaveste-ma de pacatele cele sufletesti si te rog sa ma miluiestipe mine cel mort; ca tu esti nadejdea celor fara de nadejde si ajutatoarea lumii; ca poti a-mi ajuta, Fecioara, ca o Maica a Domnului; nu trece rugaciunea mea, nici nu ma lasa, intru tot curata Stapana, ci ca o iubitoare de oameni, miluieste-ma.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Veniti sa ne inchinam Imparatului nostru Dumnezeu,
Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Hristos, Imparatul nostru Dumnezeu,
Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Insusi Hristos, Imparatul si Dumnezeul nostru

PSALMUL 142 :

1. Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea, intru credinciosia Ta, auzi-ma, intru dreptatea Ta.
2. Sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept inaintea Ta.
3. Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca in picioare; facutu-m-a sa locuiesc in intuneric, ca mortii cei din veacuri.
4. S-a mahnit in mine duhul meu, in mine inima mea s-a tulburat.
5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mainilor Tale m-am gandit.
6. Intins-am catre Tine mainile mele, sufletul meu, ca un pamant insetosat.
7. Degraba auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu. Nu-ti intoarce fata Ta de la mine, ca sa nu ma aseman celor ce se coboara in mormant.
8. Fa sa aud dimineata mila Ta, ca la Tine mi-e nadejdea. Arata-mi calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu.
9. Scoate-ma de la vrajmasii mei, Doamne ! La Tine am scapat,
10. Invata-ma sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu. Duhul Tau cel bun ma va povatui la pamantul dreptatii.
11. Pentru numele Tau, Doamne, daruieste-mi viata. Intru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu.
12. Si intru mila Ta vei sfarsi pe vrajmasii mei si vei pierde pe toti cei ce necajesc sufletul meu, ca eu sunt robul Tau.
Si iarasi :
Auzi-ma, Doamne, intru dreptatea Ta, si sa nu intri la judecata cu robul Tau.
Auzi-ma, Doamne, intru dreptatea Ta, si sa nu intri la judecata cu robul Tau.
Duhul Tau cel bun ma va povatui la pamantul dreptatii.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru.
Tropar
Cand Te-ai pogorat la moarte, Cel ce esti viata fara de moarte, atunci iadul ai omorat cu stralucirea Dumnezeirii; iar cand ai inviat pe cei morti din cele de dedesubt, toate puterile ceresti au strigat ! Datatorule de viata, Hristoase Dumnezeul nostru, slava Tie.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh
Cand Te-ai pogorat la moarte, Cel ce esti viata fara de moarte, atunci iadul ai omorat cu stralucirea Dumnezeirii; iar cand ai inviat pe cei morti din cele de dedesubt, toate puterile ceresti au strigat ! Datatorule de viata, Hristoase Dumnezeul nostru, slava Tie.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Toate tainele tale sunt mai presus de cuget; toate sunt preamarite, Nascatoare de Dumnezeu; cu curatia fiind pecetluita si cu fecioria pazita, cu adevarat Maica te-ai cunoscut, nascand pe Dumnezeu Cel adevarat, pe Care roaga-L sa mantuiasca sufletele noastre.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Psalmul 50 :

1. Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta,
2. Si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea.
3. Mai vartos ma spala de faradelegea mea, si de pacatul meu ma curateste.
4. Ca faradelegea mea eu o cunosc, si pacatul meu inaintea mea este pururea.
5. Tie Unuia am gresit, si rau inaintea Ta am facut, asa incat drept esti Tu intru cuvintele Tale si biruitor cand vei judeca Tu.
6. Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea.
7. Ca iata adevarul ai iubit, cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale Mi-ai aratat mie.
8. Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati, spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Intoarce fata Ta de la pacatele mele, si toate faradelegile mele sterge-le.
11. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si Duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele.
12. Nu ma lepada de la fata Ta, si Duhul Tau cel Sfant nu-L lua de la mine.
13. Da-mi mie bucuria mantuirii Tale, si cu Duh stapanitor ma intareste.
14. Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale, si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce.
15. Izbaveste-ma de varsarea de sange Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta.
17. Ca de-ai fi voit jertfa, Ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fa bine, Doamne, intru bunavoirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul tau vitei.

Canon de umilinta catre Domnul nostru Iisus Hristos

Cantarea intaia

In adanc a asternut de demult toata oastea lui Faraon, puterea cea prea-intrarmata; iar Cuvantul intrupandu-Se a pierdut pacatul cel prea rau; Domnul cel preaslavit, caci cu slava S-a preaslavit.

Iisuse preadulce, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma.

Iisuse preadulce Hristoase, Iisuse indelung rabdatorule, vindeca ranile sufletului meu, Iisuse, si indulceste, Te rog, inima mea, mult milostive, ca fiind mantuit sa Te slavesc pe Tine, Iisuse, Mantuitorul meu.

Iisuse preadulce Hristoase; Iisuse, deschide-mi usile pocaintei, iubitorule de oameni, Iisuse, si ma primeste pe mine cel ce cad la Tine si fierbinte Te rog, Iisuse, Mantuitorul meu, Cel ce esti iertarea pacatelor.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh

Iisuse preadulce Hristoase, Iisuse, scoate-ma din mana lui veliar cel inselator, Iisuse, si ma fa statator de-a dreapta slavei Tale; Iisuse Mantuitorul meu, izbaveste-ma de partea cea de-a stanga.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Stapana, care ai nascut pe Iisus Dumnezeu, roaga-L pentru noi netrebnicii robii tai, Preacurata, ca sa ne izbavim de munci cu rugaciunile tale, noi cei intinati, ceea ce esti fara de intinaciune, primind in tine slava cea de-a pururea.

Cantarea a treia

Pe piatra credintei intarindu-ma, Tu ai deschis gura mea asupra vrajmasilor mei; ca s-a veselit duhul meu a canta Tie : nu este Sfant ca Dumnezeul nostru si nu este drept afara de Tine, Doamne.

Auzi, Iubitorule de oameni, Iisuse al meu, pe robul Tau, care striga cu umilinta si ma izbaveste de osanda si de munci, Iisuse al meu, Cel ce esti singurul indelung-rabdator, Iisuse preadulce, mult milostive.

Ridica-ma, Iisuse, pe mine, robul Tau, cel ce cad cu lacrimi, Iisuse al meu si ma mantuieste, Iisuse al meu, pe mine cel ce ma intorc si ma izbaveste Stapane, de gheena, Iisuse preadulce, mult milostive.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh

Vremea, Iisuse al meu, pe care mi-ai dat-o, in patimi am cheltuit-o, Iisuse al meu; drept aceea, nu ma lepada pe mine, Iisuse al meu, ci ma cheama, Te rog, Stapane, Iisuse preadulce, si ma mantuieste.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Fecioara, care ai nascut pe Iisus al meu, roaga-L sa ma izbaveasca de gheena, caci tu singura esti rugatoare pentru cei scarbiti, ceea ce esti de Dumnezeu daruita si ma invredniceste vietii celei vesnice, ceea ce esti cu totul fara prihana.

Catavasie

Pazeste-ne de nevoi pe noi robii Tai, milostive, ca noi cu deadinsul catre Tine scapam, ca la Izbavitorul Cel milostiv, Stapanul a toate, Domnul Iisus.

Svetlina

Cele ceresti si cele pamantesti cu cuvantul Tau le-ai adus intru fiinta, ca un Atotputernic; iar cetele ingerilor cu cutremur stand inaintea Ta, neincetat lauda Iti aduc Tie, Stapane, Celui ce pe toate marginile le-ai stralucit cu lumina Ta, prin care si noi strigam Tie! mantuieste-ne pe noi cu milostivirea Ta.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh

Iisuse preadulce, lumina lumii, lumineaza ochii sufletului meu, Fiul lui Dumnezeu, cu lumina Ta cea dumnezeiasca stralucitoare, ca sa Te laud pe Tine, lumina cea neinserata.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

A ta folosinta agonisind, Preacurata, si cu rugaciunile tale de nevoi izbavindu-ne, cu crucea Fiului tau, pretutindenea fiind paziti, dupa datorie pe tine toti cu buna credinta, te slavim

Cantarea a patra

Ai venit din Fecioara, nu sol, nici inger, ci Tu insuti, Doamne, Te-ai intrupat si m-ai mantuit pe mine omul; pentru aceasta strig catre Tine : Slava puterii tale, Doamne !

Vindeca, Iisuse al meu, ranile sufletului meu, Iisuse al meu si ma scoate Te rog din mana lui veliar celui stricator de suflete, Iisuse al meu Milostive si ma mantuieste.

Am gresit, Iisuse al meu preadulce, Indurate Iisuse al meu, mantuieste-ma pe mine cel ce scap sub acoperamantul tau, Iisuse indelung-rabdatorule si imparatiei Tale ma invredniceste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh

N-a gresit, Iisuse al meu, nimeni precum am gresit eu ticalosul; ci cad rugandu-ma : Iisuse al meu, mantuieste-ma si-mi daruieste mostenirea vietii, Iisuse al meu.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Cu totul laudata, ceea ce ai nascut pe Iisus Domnul, pe Acela roaga-L sa izbaveasca de munci pe toti cei ce te lauda pe tine si te numesc dupa adevar, Nascatoare de Dumnezeu.

Cantarea a cincea

Luminarea celor ce zaceau in intuneric si mantuirea celor desnadajduiti Tu esti, Hristoase, Mantuitorul meu; si la Tine manec, Imparatul pacii, lumineaza-ma cu stralucirea Ta, ca nu stiu alt Dumnezeu afara de Tine

Iisuse preadulce, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma.

Tu esti lumina mintii mele, Iisuse al meu; Tu esti mantuirea sufletului meu celui desnadajduit, Mantuitorule; Tu, Iisuse al meu, de munci si de gheena ma izbaveste pe mine cel ce strig : Mantuieste-ma, Iisuse al meu, Hristoase, pe mine ticalosul.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh

Cu totul fiind surpat de patimi de ocara, Iisuse al meu, trimite-mi mana de ajutor si ma scoate pe mine, cel ce strig : Mantuieste-ma, Iisuse al meu, Hristoase, pe mine, ticalosul !

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Fecioara, de Dumnezeu nascatoare, care ai nascut pe Iisus, pe Acela roaga-L, Curata, sa mantuiasca pe toti ortodocsii, pe calugari si pe mireni si sa izbaveasca de gheena pe toti cei ce striga : nu stim alta ajutatoare tare afara de tine !

Cantarea a sasea

De adancul pacatelor fiind inconjurat, chem adancul cel nepatruns al milostivirii Tale; scoate-ma din stricaciune Dumnezeule.

Iisuse preadulce, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma.

Iisuse al meu, Hristoase mult milostive, primeste-ma pe mine cel ce ma marturisesc Tie, o, Iisuse si ma mantuieste si ma scoate din stricaciune, Iisuse al meu.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh

Iisuse al meu, pe desfranata si pe desfranatul si pe Manase si pe vamesul am covarsit cu patimile, o, Iisuse al meu si pe talharul, Iisuse si pe niniviteni.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Fecioara preacurata, ceea ce ai nascut pe Iisus, Hristosul meu, tu care singura esti neintinata, curateste-ma acum cu isopul rugaciunilor tale pe mine cel intinat.

Catavasia

Pazeste-ne de nevoi pe noi robii Tai, Milostive, ca noi cu dinadinsul catre Tine scapam, ca la Izbavitorul cel preamilostiv, Stapanul a toate, Domnul Iisus.

Apoi rugaciunea aceasta :

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, Care cercetezi faptura Ta, Caruia sunt aratate patimile mele si neputinta firii noastre omenesti si taria pizmasului nostru, Tu insuti ma acopera de rautatea lui, pentru ca puterea lui este tare, iar firea noastra patimasa si taria neputincioasa. Tu, dar, o Bunule, Cel ce stii neputinta noastra, Care si porti greutatea neputintei noastre, pazeste-ma de tulburarea cugetelor si de potopul patimilor si fa-ma vrednic acestei slujbe sfinte a Ta, ca nu cumva in poftele mele cele intinate sa pierd dulceata ei si sa ma aflu fara de rusine si fara de frica inaintea Ta. Ci, Doamne, preadulcele meu Iisuse, miluieste-ma si ma mantuieste.

CONDACELE SI ICOASELE ACATISTULUI MANTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

Condacul 1 :

Aparatorul cel mai mare si Doamne, Biruitorul iadului, ca cei ce ne-am izbavit de moartea cea vesnica, cele de lauda aducem Tie noi, robii Tai si zidirea Ta. Ci, ca Cel ce ai indurari nenumarate, izbaveste – ne pe noi din toate nevoile, care-Ti strigam Tie ! Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma !

Icosul 1 :

Facatorul ingerilor si Doamne al puterilor, deshide-mi mie, nepriceputului, mintea si limba, spre lauda preacuratului Tau nume, precum ai deschis auzul si limba celui surd si gangav de demult, ca sa graiesc si eu acestea :

Iisuse, preaminunate, mirarea ingerilor;
Iisuse, preaputernice, izbavirea stramosilor;
Iisuse, preadulce, slava patriarhilor;
Iisuse, preaslavite, taria ocarmuitorilor;
Iisuse, preaiubite, plinirea proorocilor;
Iisuse, preaminunate, intarirea mucenicilor;
Iisuse, prealine, bucuria calugarilor;
Iisuse, preamilostive, dulceata preotilor;
Iisuse, preaindurate, infranarea pustnicilor;
Iisuse, preadulce, bucuria preacuviosilor;
Iisuse, preacurate, mintea cea intreaga a celor curati cu fecioria; Iisuse, Cel mai inainte de veci, mantuirea pacatosilor;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma !

Condacul 2 :

Vazand, Doamne, pe vaduva care plangea foarte si, precum atunci, milostivindu-Te, ai inviat pe fiul ei, pe care il ducea sa-l ingroape, asa inviaza si sufletul meu cel omorat cu pacatele, Iubitorule de oameni, si Te milostiveste spre mine, care-Ti cant Tie : Aliluia !

Icosul 2 :

Intelegerea cea neinteleasa cautand Filip sa o inteleaga, graia : Doamne, arata noua pe Tatal. Iar Tu ai zis catre dansul : Atata vreme fiind cu Mine, au n-ai cunoscut ca Tatal este intru Mine si Eu intru Tatal ? De aceea, Tie, Celui ce esti necuprins, cu frica Iti graim :

Iisuse, Dumnezeule cel mai inainte de veci;
Iisuse, Imparatule cel prea-puternic;
Iisuse, Stapane cel indelung-rabdator;
Iisuse, Mantuitorule cel preamilostiv;
Iisuse, pazitorul meu cel preabun;
Iisuse, curateste pacatele mele;
Iisuse, ridica faradelegile mele;
Iisuse, iarta nedreptatile mele;
Iisuse, nadejdea mea, nu ma lasa pe mine;
Iisuse, ajutorul meu, nu ma lepada pe mine;
Iisuse, Ziditorul meu, nu ma uita pe mine;
Iisuse, Pastorul meu, nu ma pierde pe mine;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma !

Condacul 3 :

Iisuse, Care ai imbracat cu putere de sus pe Apostolii Tai care sedeau in Ierusalim, imbraca-ma si pe mine, cel golit de toate faptele cele bune, cu caldura Duhului Tau celui Sfant, si-mi da mie sa cant Tie cu dragoste : Aliluia !

Icosul 3 :

Iisuse, Cel ce ai multime de indurari, Care ai chemat pe vamesi, pe pacatosi si pe cei necredinciosi, nu ma trece cu vederea acum pe mine, cel asemenea lor; ci, ca niste mir de mult pret, primeste cantarea aceasta :

Iisuse, puterea cea nebiruita;
Iisuse, mila cea fara de sfarsit;
Iisuse, frumusetea cea prealuminata;
Iisuse, dragostea cea nebiruita;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu celui viu;
Iisuse, miluieste-ma pe mine pacatosul;
Iisuse, auzi-ma pe mine cel zamislit in faradelegi;
Iisuse, curateste-ma pe mine, cel nascut in pacate;
Iisuse, invata-ma pe mine, netrebnicul;
Iisuse, lumineaza-ma pe mine, intunecatul;
Iisuse, curateste-ma pe mine, intinatul;
Iisuse, scoate-ma pe mine, desfranatul;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma !

Condacul 4 :

Vifor de ganduri indoielnice avand inlauntru, Petru se afunda; iar vazandu-Te pe Tine, Iisuse, fiind cu trup si umbland pe apa, Te-a cunoscut pe Tine Dumnezeu adevarat, si, primind mana Ta cea mantuitoare, a zis : Aliluia !

Icosul 4 :

Auzit-a orbul, Doamne, ca Tu treci pe cale si a strigat : Iisuse, Fiul lui David, miluieste-ma; si chemandu-l i-ai deschis ochii lui. Lumineaza cu mila Ta si ochii cei cugetatori ai inimii mele, ai celui ce strig si graiesc :

Iisuse, ziditorul celor de sus;
Iisuse, rascumparatorul celor de jos;
Iisuse, pierzatorul celor de dedesubt;
Iisuse, infrumusetatorul fapturilor;
Iisuse, mangaierea sufletului meu;
Iisuse, luminatorul mintii mele;
Iisuse, veselia inimii mele;
Iisuse, sanatatea trupului meu;
Iisuse, Mantuitorul meu, mantuieste-ma;
Iisuse, luminatorul meu, lumineaza-ma;
Iisuse, izbaveste-ma de tot chinul;
Iisuse, mantuieste-ma pe mine, nevrednicul;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma !

Condacul 5 :

Precum ne-ai rascumparat pe noi de demult din blestemul legii cu sangele cel izbavitor din Dumnezeu, Iisuse, asa ne scoate pe noi din lanturile cu care sarpele ne-a impiedicat, prin patimile cele trupesti, prin indemnurile spre desfranare si prin trandavirea cea rea, pe noi, cei ce-Ti cantam Tie : Aliluia !

Icosul 5 :

Vazand pruncii evreilor in chip omenesc pe Cel ce a zidit pe om cu mainile si cunoscandu-L pe El a fi Stapanul, s-au nevoit cu stalpari a-I placea Lui, strigand : Osana ! Iar noi aducem Tie cantare, graind :

Iisuse, Dumnezeul cel adevarat;
Iisuse, Fiul lui David;
Iisuse, Imparatul cel preaslavit;
Iisuse, Mielul cel nevinovat;
Iisuse, Pastorul cel prealuminat;
Iisuse, pazitorul prunciei mele;
Iisuse, indreptatorul tineretilor mele;
Iisuse, lauda batranetilor mele;
Iisuse, nadejdea cea de la moartea mea;
Iisuse, viata mea de dupa moarte;
Iisuse, linistea mea la judecata Ta;
Iisuse, dorirea mea, nu ma rusina atuncea;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma !

Condacul 6 :

Vestirea si graiurile propovaduitorilor celor de Dumnezeu purtatori plinind-o, Iisuse, pe pamant Te-ai aratat si cu oamenii ai vietuit, Cel ce esti neajuns, si durerile noastre le-ai ridicat, de unde cu ranile Tale noi tamaduindu-ne, ne-am deprins a canta : Aliluia !

Icosul 6 :

Rasarit-a in lume luminarea adevarului Tau si s-a izgonit inselaciunea cea diavoleasca, Mantuitorul nostru, ca idolii nerabdand taria Ta au cazut, iar noi, dobandind mantuire, multumire Iti aducem, cantand asa :

Iisuse, adevarul cel ce izgonesti inselaciunea;
Iisuse, lumina cea mai presus de toate luminile;
Iisuse, Imparate, intaritorul tuturor tariilor;
Iisuse, Dumnezeule, Cel ce petrci intru mila;
Iisuse, painea vietii, satura-ma pe mine cel flamand;
Iisuse, izvorul intelepciunii, adapa-ma pe mine cel insetat;
Iisuse, vestmantul cel de veselie, imbraca-ma pe mine cel intinat;
Iisuse, acoperamantul cel de bucurie, acopera-ma pe mine nevrednicul;
Iisuse, datatorul celor ce cer, da-mi sa plang pentru pacatele mele;
Iisuse, Cel ce afli pe cei ce Te cauta, afla si sufletul meu;
Iisuse, deshizatorul celor ce bat, deschide inima mea cea ticaloasa;
Iisuse, rascumparatorul pacatosilor, curateste faradelegile mele;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma !

Condacul 7 :

Vrand sa descoperi taina cea ascunsa din veac, ca un miel spre junghiere Te-ai adus, Iisuse, si ca o oaie fara de glas inaintea celor ce o tund, si ca un Dumnezeu din morti ai inviat si cu slava la ceruri Te-ai inaltat si ne-ai ridicat pe noi, care-ti cantam Tie : Aliluia !

Icosul 7 :

Aratat-a faptura minunata, aratandu-Se noua, Facatorul : ca din Fecioara, mai presus de fire S-a intrupat si din mormant a inviat, nestricand pecetile, si la Apostoli prin usile incuiate a intrat cu trupul. Drept aceea, minunandu-ne, cu credinta graim acestea :

Iisuse, Cuvantul cel necuprins;
Iisuse, Cuvantul cel nevazut;
Iisuse, puterea cea neajunsa;
Iisuse, intelepciunea cea mai presus de cuget;
Iisuse, Dumnezeirea cea de necuprins in scris;
Iisuse, domnia cea nenumarata cu anii;
Iisuse, imparatia cea nebiruita;
Iisuse, stapanirea cea fara de sfarsit;
Iisuse, taria cea preainalta;
Iisuse, puterea cea vesnica;
Iisuse, Facatorul meu, miluieste-ma;
Iisuse, Mantuitorul meu, mantuieste-ma;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma !

Condacul 8 :

Vazand straina intruparea lui Dumnezeu, sa ne instrainam din lumea cea desarta si mintea spre cele dumnezeiesti sa o suim, ca pentru aceasta Dumnezeu pe pamant S-a pogorat, ca sa ne ridice la ceruri pe noi, cei ce-I cantam Lui : Aliluia !

Icosul 8 :

Cu totul era intre cei de jos, si dintre cei de sus nicicum nu S-a despartit Cel negrait, cand de voie pentru noi a patimit, si cu moartea Sa moartea noastra a omorat-o, si cu Invierea Sa a daruit viata celor ce-I canta :

Iisuse, bucuria inimii;
Iisuse, taria trupului;
Iisuse, lumina sufletului;
Iisuse, repejunea mintii;
Iisuse, bucuria cunostintei;
Iisuse, nadejdea cea aleasa;
Iisuse, pomenirea cea preavesnica;
Iisuse, lauda cea mai presus de ceruri;
Iisuse, slava mea cea preainalta;
Iisuse, dorirea mea, nu ma lepada pe mine;
Iisuse, Pastorul meu, cauta-ma pe mine;
Iisuse, Mantuitorul meu, mantuieste-ma;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma !

Condacul 9 :

Toata firea ingereasca, Iisuse, fara de incetare slaveste preasfant numele Tau in ceruri, strigand : Sfant, Sfant, Sfant! iar noi pacatosii pe pamant, cu buzele de tina, cantam : Aliluia !

Icosul 9 :

Pe ritorii cei mult graitori ii vedem tacand ca niste pesti fara de glas despre Tine, Iisuse, Mantuitorul meu; ca nu se pricep sa spuna cum Dumnezeu cel neschimbat petreci si om deplin. Iar noi, minunandu-ne de o taina ca aceasta, cu credinta graim acestea :

Iisuse, Dumnezeul cel preavesnic;
Iisuse, Imparatul imparatilor;
Iisuse, Stapanul stapanilor;
Iisuse, Judecatorul celor vii si a celor morti;
Iisuse, nadejdea celor fara de nadejde;
Iisuse, mangaierea celor ce plang;
Iisuse, slava saracilor;
Iisuse, nu ma judeca pe mine dupa faptele mele;
Iisuse, curateste-ma dupa mare mila Ta;
Iisuse, izgoneste de la mine trandavirea;
Iisuse, lumineaza-mi gandul cel tainic al inimii;
Iisuse, da-mi aducere aminte de moarte;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma !

Condacul 10 :

Vrand sa mantuiesti lumea, Rasaritule al rasariturilor, venind catre apus, la firea noastra cea intunecata, Te-ai smerit pana la moarte; drept aceea s-a preainaltat numele Tau mai mult decat tot numele si de la toate fapturile ceresti si pamantesti auzi : Aliluia !

Icosul 10 :

Imparate cel preavesnic, Mangaietorule cel adevarat, Hristoase, curateste-ne pe noi de toata intinaciunea, precum ai curatit pe cei zece leprosi, si ne tamaduieste pe noi, precum ai tamaduit sufletul cel iubitor de argint al lui Zaheu vamesul, ca sa cantam Tie cu umilinta acestea :

Iisuse, vistierul cel nestricat;
Iisuse, bogatia cea neimputinata;
Iisuse, hrana cea tare;
Iisuse, bautura cea nesecata;
Iisuse, imbracamintea saracilor;
Iisuse, folositorul vaduvelor;
Iisuse, aparatorul celor lipsiti;
Iisuse, ajutatorul celor osteniti;
Iisuse, indreptatorul celor straini;
Iisuse, carmaciul celor ce inoata pe mare;
Iisuse, linistea celor invaluiti;
Iisuse, Dumnezeule, ridica-ma pe mine, cel cazut;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma !

Condacul 11 :

Cantarea cu totul de umilinta aduc Tie, eu, nevrednicul, si strig Tie ca si cananeeanca : Iisuse, miluieste-ma, ca nu am fiica, ci trup, care cumplit este stapanit de diavolul si cu patimi si cu urgie este aprins, si-mi da tamaduire mie celui ce-Ti cant : Aliluia !

Icosul 11 :

Luminatorul cel primitor de lumina al celor din intunericul necunostintei, Pavel, care mai inainte Te izgonea pe Tine, socotind puterea glasului celui de Dumnezeu inteleptitor s-a limpezit pornirea cea rea a sufletului. Asa si mie, lumineaza-mi luminile cele intunecate ale sufletului, ale celui ce graiesc Tie :

Iisuse, Imparatul meu cel preatare;
Iisuse, Dumnezeul meu cel preaputernic;
Iisuse, Domnul meu cel fara de moarte;
Iisuse, Ziditorul meu cel preaslavit;
Iisuse, Indreptatorul meu cel preabun;
Iisuse, Pastorul meu cel preaindurat;
Iisuse, Stapanul meu cel preamilostiv;
Iisuse, Mantuitorul meu cel preamilosard;
Iisuse, lumineaza-mi mintea cea intunecata cu patimile;
Iisuse, tamaduieste-mi trupul cel ranit cu pacatele;
Iisuse, curateste-mi mintea de gandurile cele desarte;
Iisuse, pazeste-mi inima de gandurile cele viclene;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma !

Condacul 12 :

Daruieste-mi har, Dezlegatorule al tuturor datoriilor, Iisuse, si ma primeste pe mine, cel ce ma pocaiesc, precum ai primit pe Petru, care s-a lepadat de Tine, si ma cheama pe mine trandavul, precum de demult pe Pavel, care Te prigonea pe Tine, si ma auzi pe mine, cel ce-Ti cant Tie : Aliluia !

Icosul 12 :

Slavind invierea Ta, Te laudam toti si credem cu Toma ca Domn si Dumnezeu esti, Cel ce sezi de-a dreapta Tatalui si va sa vii sa judeci viii si mortii. Atunci adica ma invredniceste sederii de-a dreapta pe mine, cel ce zic :

Iisuse, Imparatul cel mai inainte de veci, mantuieste-ma;
Iisuse, floarea cea cu bun miros, bine inmiresmeaza-ma;
Iisuse, caldura cea iubita, incalzeste-ma;
Iisuse, acoperamantul cel mai inainte de veci, acopera-ma;
Iisuse, vestmantul cel luminat, infrumuseteaza-ma;
Iisuse, margaritarul cel cinstit, lumineaza-ma;
Iisuse, piatra cea scumpa, straluceste peste mine;
Iisuse, soarele dreptatii, lumineaza-ma;
Iisuse, lumina cea sfanta, straluceste peste mine;
Iisuse, de durerile cele sufletesti si trupesti izbaveste-ma;
Iisuse, scoate-ma din mana potrivnicului;
Iisuse, izbaveste-ma de focul cel nestins si de alte chinuri vesnice;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma !

Condacul 13 :

O, preadulce si intru tot indurate Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, primeste acum aceasta putina rugaciune a noastra, precum ai primit cei doi bani ai vaduvei si pazeste mostenirea Ta de vrajmasii cei vazuti si cei nevazuti, de venirea altor neamuri asupra noastra, de neputinte si de foamete, de toate scarbele si ranile cele aducatoare de moarte, si din chinurile cele viitoare scoate-ne pe noi, care cantam Tie : Aliluia !

( Acest condac se zice de trei ori )

Dupa aceasta se zice iar si Icosul intai : Facatorul ingerilor si Doamne al Puterilor … , Si condacul intai : Aparatorul cel mai mare si Doamne …

RUGACIUNE CATRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, care ai plans pentru Lazar si lacrimi de intristare si de milostivire ai varsat pentru dansul, primeste lacrimile mele. Cu patimile Tale, vindeca patimile mele.! Cu ranile Tale, tamaduieste ranile mele. Cu Sangele Tau, curateste sangele meu si amesteca in trupul meu mireasma trupului Tau, celui de viata facator. Fierea, cu care vrajmasii Te-au adapat, sa indulceasca amaraciunea cu care potrivnicul m-a adapat. Trupul Tau intins pe Cruce, sa intinda catre Tine mintea mea, cea trasa jos de diavoli. Capul Tau, pe care l-ai aplecat pe Cruce, sa inalte capul meu cel palmuit de potrivnici. Preasfintele Tale maini, pironite de cei faradelege pe Cruce, sa ma traga spre Tine din prapastia pierzarii, precum a fagaduit preasfanta gura Ta. Fata Ta, cea batjocorita cu palmuiri si cu scuipari, sa umple de stralucire fata mea cea intinata in faradelegi. Duhul Tau, pe care l-ai incredintat Tatalui cand erai pe Cruce, sa ma povatuiasca spre Tine, prin harul Tau. Nu am inima plina de durere ca sa te caut; nu am pocainta, nici umilinta, care intorc pe fii la mostenirea lor; nu am lacrimi mangaietoare, Stapane. S-a intunecat mintea mea cu cele lumesti si nu poate sa caute spre Tine cu durere. S-a racit inima mea de atatea ispite si nu poate sa se infierbante cu lacrimile dragostei celei pentru Tine. Ci Tu Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, vistierul bunatatilor, daruieste-mi pocainta nestirbita si inima indurerata, ca sa poprnesc cu tot sufletul in cautarea Ta; caci fara de Tine ma voi instraina de tot binele. Da-mi asadar, Bunule, harul Tau. Tatal, Care Te-a nascut din sanurile Sale fara de ani si mai inainte de veci, sa innoiasca in mine inchipuirea icoanei Tale. Te-am parasit, Doamne; sa nu ma parasesti. Am iesit de la Tine; iesi in cautarea mea. Du-ma la pasunea Ta. Numara-ma intre oile turmei Tale preaalese. Hraneste-ma impreuna cu ele din verdeata dumnezeiestilor Tale Taine. Caci inima lor curata este salasul Tau si se vede intr-ansa stralucirea descoperirilor Tale. Stralucirea Ta este mangaierea si odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine in necazuri si in toate felurile de chinuri. Acestei straluciri ma invredniceste si pe mine nevrednicul cu harul si cu iubirea de oameni a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, in vecii vecilor. Amin.

Cantarea a saptea

Cei trei tineri au calcat porunca potrivnica lui Dumnezeu de a se inchina chipului de aur in campul Deira si fiind aruncati in mijlocul focului, racorindu-se, au cantat : Bine esti cuvantat Dumnezeul parintilor nostri !

Hristoase Iisuse, nimani n-a gresit pe pamant din veac, o, Iisuse al meu, precum am gresit eu, ticalosul si ratacitul. Pentru aceasta, Iisuse al meu, strig catre Tine : milostiveste-te spre mine, cel ce cant : Bine esti cuvantat Dumnezeul parintilor nostri !

Hristoase Iisuse, strabate-ma cu frica Ta, strig catre Tine, o, Iisuse al meu si ma indrepteaza acum la limanul cel linistit, ca mantuindu-ma, Iisuse al meu indurate, sa-Ti cant Tie, strigand : Bine esti cuvantat Dumnezeul parintilor nostri !

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh

Hristoase Iisuse, de mii de ori eu ticalosul, o, Iisuse al meu, am fagaduit Tie a mea pocainta, dar am mintit, patimasul; pentru aceasta, Iisuse al meu, strig catre Tine : lumineaza sufletul meu care petrece fara de intelegere, Hristoase Dumnezeule al parintilor nostri !

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Ceea ce ai nascut pe Hristos Iisus, in chip minunat si mai presus de fire, pe Acela roaga-L, ceea ce esti cu totul fara de prihana, sa ierte toate pacatele mele cele mai presus de fire, Fecioara, ca, mantuindu-ma sa strig : Bine esti cuvantata ceea ce ai nascut pe Dumnezeu cu trup !

Cantarea a opta

Pe Dumnezeu Cel ce S-a pogorat in cuptorul cel cu foc la tinerii cei de demult si vapaia in racoreala a prefacut-o, laudati-L fapturi ca pe Domnul si-L preainaltati intru toti vecii.

Pe Tine, Iisuse al meu, Te rog : precum ai izbavit pe desfranata, Iisuse al meu, de multe greseli, asa si pe mine, Iisuse Hristoase al meu, izbaveste-ma si curateste sufletul meu cel intinat, Iisuse al meu.

La dulcetile celor necuvantatoare m-am plecat, Iisuse si necuvantator m-am facut, si lor, o, Iisuse al meu Mantuitorule, cu adevarat m-am asemanat, eu ticalosul, ca un patimas; pentru aceasta, Iisuse izbaveste-ma de toata josnicia.

Binecuvantam pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Dumnezeu

Am cazut, Iisuse, intre talharii cei stricatori de suflet si sunt dezbracat acum de haina cea tesuta de Dumnezeu, Iisuse al meu si zac plin de rani grele; toarna untdelemn si vin, Hristoase al meu.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Ceea ce ai purtat, mai presus de cuvant, pe Iisus Hristos, Dumnezeul meu, Nascatoare de Dumnezeu, Marie, pe Acela roaga-L pururea sa mantuiasca de nevoi pe robii si cantaretii tai, Fecioara, ceea ce nu stii de barbat.

Cantarea a noua

Pe Dumnezeu, Cuvantul, Care cu intelepciune mai presus de cuvant, de la Dumnezeu a venit ca sa innoiasca pe Adam cel cazut cumplit in stricaciune din pricina mancarii; pe Cel ce din Sfanta Fecioara in chip negrait S-a intrupat pentru noi credinciosii, cu un gand in cantari sa-L slavim.

Pe Manase, Iisuse al meu, pe vamesul, pe desfranata, pe desfranatul, milostive Iisuse si pe talharul am intrecut, Iisuse al meu, cu fapte de rusine si de ocara, Iisuse. Ci Tu, Iisuse al meu, intampinandu-ma, mantuieste-ma.

Pe toti cei ce au gresit de la Adam, Iisuse al meu, mai inainte de lege si in lege, Iisuse, si dupa lege si in legea harului, Iisuse al meu, i-am covarsit cu patimile, eu, ticalosul, ca un patimas; ci Tu, Iisuse al meu, cu judecatile Tale mantuieste-ma.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh

Sa nu fiu osebit, Iisuse al meu, de slava Ta cea negraita; sa nu aflu, Iisuse, partea cea de-a stanga, preadulce Iisuse; ci Tu, impartasindu-ma oilor Tale celor de-a dreapta, Hristoase Iisuse al meu, fa-mi odihna ca un indurat.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Pe Iisus, Nascatoare de Dumnezeu, pe Care L-ai purtat, Marie, Fecioara curata, ceea ce singura nu stii de barbat, roaga-L ca pe Fiul tau si Facatorul, sa izbaveasca pe cei ce alearga la tine, de ispite, de nevoi si de focul ce va sa fie.

Svetlina

Iisuse, datatorul intelepciunii si al gandului, indreptatorul celor saraci, folositorul celor lipsiti, doctorul celor bolnavi, tamaduieste si lumineaza, Iisuse, inima mea cea acoperita cu ranile pacatelor si cu stricaciunea patimilor, Iisuse, si ma mantuieste.

A Nascatoarei de Dumnezeu :

Cu stralucirea Celui ce a rasarit din tine, Fecioara, mintea mea o straluceste, inima o lumineaza, intunericul pacatelor il izgoneste si pierde ceata lenii mele.

Stihiri :

Numele Tau cel minunat, Iisuse, Mantuitorul nostru, ingerii Il lauda in ceruri si noi, pacatosii, pe pamant, cu buze de tina, Il cantam, pentru care miluieste-ne pe noi.

Numele Tau cel preamare, Mantuitorul sezator de-a dreapta Tatalui, in ceruri se cinsteste; iar pe pamant negraita intruparea Ta se slaveste si pogorarea Ta in iad infricoseaza pe diavoli, de care si pe noi ne izbaveste, Hristoase Dumnezeule si ne mantuieste pe noi.

Avacum, ca intr-o ghicitura mai inainte cunoscand lucrurile Tale cele minunate, cu frica s-a mirat. Si apropiindu-se anii ai fost cunoscut desfranatilor si talharilor, Iisuse, iar eu, ticalosul, petrec in nebagare de seama; ci macar de acum inainteda-mi mie intelepciunea si frica Ta, indurate, si mare mila.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Nascatoare de Dumnezeu, ceea ce esti izbavitoare tare celor ce nadajduiesc in tine, indrepteaza-ne la linistea cea lina a dumnezeiestii voiri, cu indraznirea ta cea de Maica, pe care o ai catre Fiul tau, Maica a lui Dumnezeu.

Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Cand Te-ai pogorat la moarte, Cel ce esti viata fara de moarte, atunci iadul ai omorat cu stralucirea Dumnezeirii; iar cand ai inviat pe cei morti din cele de dedesubt, toate puterile ceresti au strigat ! Datatorule de viata, Hristoase Dumnezeul nostru, slava Tie.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh

Cand Te-ai pogorat la moarte, Cel ce esti viata fara de moarte, atunci iadul ai omorat cu stralucirea Dumnezeirii; iar cand ai inviat pe cei morti din cele de dedesubt, toate puterile ceresti au strigat ! Datatorule de viata, Hristoase Dumnezeul nostru, slava Tie.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Toate tainele tale sunt mai presus de cuget; toate sunt preamarite, Nascatoare de Dumnezeu; cu curatia fiind pecetluita si cu fecioria pazita, cu adevarat Maica te-ai cunoscut, nascand pe Dumnezeu Cel adevarat, pe Care roaga-L sa mantuiasca sufletele noastre.

Doamne miluieste ( de 40 ori )

Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai marita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul L-ai nascut, pe tine cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu te marim.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

_____________________________________________________________________________

Previous