RSSPIATA UNIVERSITATII,1990-2011
20 Jan 2011 No Comments
Posted in Uncategorized
Mesajul unui golan către Iliescu: “Ioane, te-am iertat, dar nu uit!”
Cristi Paţurcă, fostul idol al Pieţei Universităţii, şi-a lansat, pe 16 decembrie, CD-ul cu colinde “Tu eşti iarna”, pe care îl dedica tuturor românilor, chiar şi celui mai mare duşman al său.
Înainte de lansarea albumului, reporterii EVZ l-au vizitat pe Cristi Paţurcă în garsoniera sa din Drumul Taberei, care nu mai cânta despre golani, ci o dăduse pe colinde. Colindele înseamnă împăcare, iar Cristi Paţurcă vroia să se împace cu lumea.
Spunea că l-a iertat chiar şi pe păcătosul de Iliescu, de când fostul duşman al Pieţei Universităţii l-a luat deoparte şi i-a zis că-i place muzica lui şi să meargă mai departe.
“Nu ne ignorăm pentru că nu avem cum, noi contăm unul pentru altul. El era subiectul meu în cântece, iar eu eram subiectul lui pentru că era unul care-l huiduia. Oricum, mesajul meu pentru el este: “Ioane, te-am iertat, dar nu uit”!”, povestea Paţurcă cu gândul la Ion Iliescu.
- Vezi şi: Cristi Paţurcă: „Am ajuns un boschetar!”
Cum a apărut imnul golanilor
Cântecul care însoţeşte şi astăzi orice amintire legată de Fenomenul „Piaţa Universităţii”, „Imnului golanilor”, a fost compus de Cristi Paţurcă în cinci minute, în toaleta Facultăţii de Geologie a Universităţii Bucureşti. Acolo, departe de vacarmul zecilor de mii de manifestanţi, s-au născut aproape toate melodiile Pieţei.
Imnul golanilor
A fost odata ca-n povesti, a fost in Romania
O gasca mare de golani ce-au alungat sclavia
Noi nu ne-am confundat nicicand cu oamenii de bine
Veniti si neocomunisti si fara de rusine.
Refren:
Mai bine haimana, decat tradator
Mai bine huligan, decat dictator
Mai bine golan, decat activist
Mai bine mort, decat comunist.
Vrem libertate, nu comunism si nici schimbari de forma
Si de aceea securisti, sa nu ne puneti norma.
Noi nu vrem neocomunism nici neolibertate
Democratii originale si nici minciuni sfruntate.
Ne-ati intrebat ce vrem aici, dar stie toata tara
Noi sustinem punctul 8 de la Timisoara.
A cazut 473, ce tinea TVR
Legata in lanturile ei, dar tot degeaba e.
Alegeri fara comunisti, fara nomenclatura
Si nu va temeti de golani fara coloratura.
Din cei care-au murit aici, ne-am reintors naluci
Sa nu mai fie cum a fost, macelul de atunci.
Muzica: Cristian Paturca,
Versuri: Laura Botola, ‘90
Piata Universitatii si povestea unui golan adevarat, auto-exilat. Sorin Dragan si epopeea generatiei 1989-1990, decapitata dar inca vie 
. “Am simtit sangele lui improscand din capul nimerit de un glont”. Un SRI-ist catre mineri: “Pe asta il vreau viu”. Abrutizatii: “Bine i-ati facut, asa ii trebuie legionarului!”
In fotografie, Sorin Dragan (dreapta), cu tricolorul, militand in fata Ambasadei Moldovei de la Washington pentru eliberarea tinerilor retinuti dupa evenimentele din 7 aprilie 2009
Dupa douazeci de ani
E 14 iunie 2010, douazeci de ani dupa evenimente care mi-au marcat viata si au imprastiat orice iluzie despre transformari de substanta ale societatii romanesti in viitorul apropiat. Tragica ironie sub a carei stea pare sa se desfasoare soarta tarii mele a fost mai pregnanta pentru mine decat pentru alte victime ale acelei mineriade intrucat sunt originar din Petrosani. In conditiile dezagregarii sociale care a urmat reprimarii grevei din ’77, cu imprastierea participantilor si inlocuirea lor cu promotii de criminali eliberati din inchisoare sau gratiati de decrete guvernamentale, am asteptat cu nerabdare absolvirea liceului si iesirea din acel mediu spre deschiderea intelectuala a capitalei, unde am fost student la filologie.
In scurt timp am realizat ca si dincolo de zidurile coloniei penale pe care o parasisem se conturau gratiile unei mai mari colivii care inchidea un popor intreg. Am intrat in conflict cu autoritatile civile si academice si am suferit consecintele de rigoare: arestari, condamnari, exmatriculare, ostracizare, etc.. Printre organizatiile anticomuniste in care am activat in anii ’80 s-a aflat si grupul lui Marian Munteanu, colegul si prietenul meu de atunci. Incerc sa fac abstractie aici de evolutia lui recenta; ceea ce stiu e ca am preluat cu toata fiinta mea acele idealuri, si chiar daca liderul nostru poate le va fi diseminat fara sinceritate, ele mi-au devenit crez atunci si au ramas asa pana azi .
A venit revolutia, si unii dintre noi am luat parte la ea, apoi am constituit Liga Studentilor, a carei conducere ne-a inclus pe cativa din membrii acelui grup. Am devenit unul dintre membrii consiliului Ligii, si redactorul-sef al publicatiei sale (ziarul Glasul), pe care am fondat-o. Inceputul marii demonstratii din Piata Universitatii din primavara lui ’90 m-a prins in Oslo, unde ma aflam ca reprezentant al studentilor romani, stabilind contacte cu organizatii din majoritatea statelor europene. Am vazut la stiri secventele filmate in Bucuresti si am urmarit reactia publicului occidental, de soc si dezgust fata de adevaratul chip al regimului care mostenise puterea in Romania postrevolutionara. Am pornit inapoi spre casa, insotit de un proaspat prieten intalnit la un congres studentesc din Trondheim, un scriitor american pe nume Steve Carlson, care locuia in Budapesta, ultima mea oprire pe drumul de intoarcere. In mai multe puncte de pe acest traseu care a strabatut continentul, prieteni si cunoscuti m-au indemnat sa cer azilul politic al respectivelor state, sa nu ma intorc pentru a ma confrunta cu un regim fata de care imi declarasem opozitia si care tocmai isi demonstrase lipsa de reticenta fata de utilizarea publica a violentei fata de opozanti. Deja retraisem personal experiente similare cu cele dinainte de revolutie, si anume atacuri, amenintari si inca un arest. Eram insa motivat de faptul ca o victorie inca parea posibila si de exemplul fostilor detinuti politici despre al caror sacrificiu aflasem mult.
Eu sunt golanul care a blocat Piata Universitatii pe 22 aprilie 1990 impreuna cu ofiterul de marina Andrei Rochian. Inceputul Fenomenului Piata Universitatii. Dupa 20 de ani
Piata Universitatii, 21 Decembrie 1989 – 14 iunie 1990
Istoria noastra
21 decembrie 1989: Suntem cu totii in Piata Universitatii, o mana de oamenii care ne cunoasteam din oras ca niste cai brezi, din toate cercurile anti-comuniste: de la artisti la rockeri. De la pranz ne-am aflat la Romana, pe Magheru si pe Calea Victoriei, pentru a ne reintalni pe seara in prima Zona Libera de Comunism a Romaniei. Vom ramane pe strazi, la Televizune, la CC, la Muzeul National de Arta, in Blocul Romarta, la Spitalul de Urgenta si alte centre fierbinti, inca multe zile si nopti.
25 decembrie, Craciun: Este prezentata la TVRL caseta editata a procesului si executiei cuplului Nicolae si Elena Ceausescu. In “completul de judecata” apar, printre altii, Dan Voinea, Virgil Magureanu, Victor Stanculescu si Gelu Voican Vociulescu. Manipularea de la TVRL genereaza in randul opiniei publice primele indoieli serioase in CFSN. In aceeasi zi se fondeaza UDMR, imediat dupa primele organizatii noii infiintate, FSN (Frontul Salvarii Nationale) si GDS (Grupul pentru Dialog Social).
26 decembrie: Este organizat primul miting anticomunist, anti-Iliescu si anti-FSN de dupa Revolutie, la indemnul unui prieten de-al nostru cunoscut printre impuscaturi, pe 22 decembrie 1989, Andrei Rochian, supranumit Marinarul, si cu concursul studentilor de la Arte Plastice.
28 decembrie: Primele semne de organizare in sanul Armata ca forme de protest si rezistenta fata de ocuparea structurilor de comanda de catre agenti KGB si GRU reactivati sub conducerea lui Nicolae Militaru.
31 decembrie: Agentul GRU, generalul Nicolae Militaru si agentul kominternist Silviu Brucan desfiinteaza Unitatea 0110 anti-KGB, preiau sub umbrela Armatei toate structurile informative si aresteaza conducerea serviciului de securitate.
Ianuarie 1990: Sunt interzise manifestatiile in Bucuresti sub pretextul atacurilor si diversiunilor teroriste.
12 ianuarie: Manifestantii anticomunisti desfid ordinul FSN si cer in Piata Victoriei indepartarea de la Conducerea CFSN a nomenclaturistilor si interzicerea PCR. Ion Iliescu, calare pe un tanc, este intrebat de multime “Ce a facut in ultimii cinci ani?”. Se scandeaza: “Cine-a stat cinci ani la rusi, nu poate gandi ca Bush!”
23 ianuarie: Frontul anunta ca va candida in alegeri, in pofida promisiunilor anterioare. Doina Cornea si alti disidenti demisioneaza din Front. Caramitru si Dinescu aveau sa ramana alaturi de Iliescu si Brucan.
28-29 ianuarie: PNTCD, PNL si PSDR cer demisia echipei conduse de Iliescu si Roman si constituirea unei puteri politice care sa includa si partidele istorice. Frontul pune la cale o contramanifestatie a “oamenilor muncii”. Sunt adusi pentru prima oara minerii in Bucuresti.
12 februarie: Are loc interventia ofiţerilor membri ai Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA) la Guvern, unde Gelu Voican Voiculescu, pe atunci viceprim-ministru, se prezintă ca mandatar al preşedintelui Ion Iliescu. CADA prezinta Dosarele Corbul 1 si Corbul 2 si cere eliminarea cadrelor KGB si GRU plasate sub conducerea ministrului Nicolae Militaru cu sprijinul lui Brucan si Iliescu.
18 februarie: La mitingul Opozitiei, din Piata Victoriei, diversionisti bine antrenati incita multimea pentru a patrunde in forta in sediul Guvernului. Victor Roncea: “Ca printr-o minune, am iesit printre ultimii din cladirea Guvernului – tot impreuna cu Andrei Marinarul, intalnit in sala de consiliu – chiar inainte de a se inchide portile si a urma arestarile”. A doua zi, pe 19 februarie, sunt chemati la Bucuresti minerii, constituiti dupa modelul garzilor civile paramilitare ale Revolutiei bolsevice din Rusia.
3 martie 1990: Macaragiul Gheorghe Gavrilescu darama, in uralele multimii, statuia lui Vladimir Ilici Lenin din Piata Scanteii (azi Piata “Presei Libere”).
20 martie 1990. Are loc la Targu Mures incercarea de rupere a Ardealului, perfectata de agitator maghiari bine organizati, cu sprijinul serviciilor secrete ungare sub observatia celor sovietice, si soldata cu morti si raniti.
22 aprilie 1990: Se implineau patru luni de la revolutie. Asociatii nepolitice au organizat o comemorare la Cimitirul Eroilor, de unde au pornit in mars spre Televiziune. La incheierea manifestatiei, in timp ce coloana de manifestanti se deplasa pe Calea Dorobantilor, de la balconul unui bloc s-a aruncat un ghiveci de flori care a ranit grav o femeie in varsta. Incidentul a facut ca tensiunea din randul manifestantilor sa creasca. Ajunsi in Piata Universitatii, ei ocupa carosabilul, blocand circulatia atat pe B-dul Nicolae Balcescu, cat si pe B-dul Republicii. Pentru prima data dupa Revolutie se inalta baricade, din panourile metalice aflate in jurul santierului de la Spitalul Coltea, care sunt dispuse chiar in Piata Universitatii de catre Victor Roncea si Andrei Rochian, capitan de marina (foto dreapta, din pacate fara pletele de-atunci). Troleibuzele se opresc, generand blocarea traficului. Dupa lasarea intunericului apar, pentru prima oara dupa 21 decembrie 1989, “scutierii”, trupele speciale de interventie. Elena Andronache, membra fondatoare a GID, avea sa consemneze astfel evenimentele: “Primul troleibuz dinspre Rosetti a oprit, lumea s-a dat jos, iar soferul, care parca de-abia astepta asa ceva, s-a intins, obosit, cu capul pe volan; a aparut un politist cu grad si a inceput sa urle la el, ca si cum n-as fi fost de fata: “Ce stai, bai, da-i drumul, treci peste ei!”; ridicandu-si cu greu capul, plictisit, soferul ii spune: “Eu sunt cu ei, dom’le!”, apoi se culca la loc.
Dupa orele 21 se vor pune panouri de tabla, luate de langa Spitalul Coltea si dispuse in cercul Piatei Universitatii – de Victor Roncea si un alt tanar, Andrei Rochian, zis “Marinarul” -, care vor bloca circulatia. Peste noapte, incercuiti de politie, vor ramane circa 30-60 de manifestanti, printre care reprezentanti ai asociatiilor “16-21 Decembrie”, “GID”, “21 Decembrie”, “AFDPR” (Octavian Radulescu) raniti in revolutie, rude ale unor decedati, maicute care au cantat “Hristos a Inviat” si alte cantece religioase, un preot care a slujit la Troita.
La portavoce manifestantii au cerut abrogarea decretului 473 si includerea in legea electorala a punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara – interzicerea candidaturii fostilor activisti comunisti si ofiteri de Securitate pentru primele trei legislaturi.
Se scandau lozinci: “FSN, FSN du-te in URSS”, “Iliescu nu uita, tineretul nu te vrea”, “Nu vrem presedinte care sa ne vanda URSS-ului”, “Nu suntem huligani”, “16-21 nu pleaca nici unul”, “15-22 voi ati tras in noi”, “Jos comunismul”, “Democratie”.
Cum numarul manifestantilor tot scadea, iar politia ramanea pe pozitii, cativa membri ai asociatiilor prezente au incercat, fara succes, mobilizarea studentilor din complexele mai importante.
Dimineata in jur de ora 7, in ploaie, ramasesera vreo 7-8 demonstranti, printre care Octavian Radulescu si doi membri GID. Dintr-o Dacie alba au coborat niste ofiteri de politie care i-au alungat pe manifestanti langa zidurile Universitatii, dirijand circulatia.
Si, pe cand priveau deprimati, infometati, zgribuliti de frig in ploaie cum politistii le calcau in picioare pancartele de panza, mai abitir cea cu “MINISTERUL DE INTERNE = MAN = KGB?”, pe care au ingropat-o in noroi, deodata, Octavian Radulescu incepe sa urle in porta-voce: “Victorie, victorie! Am invins! Victorie!”. Atunci, ne-am uitat unii la altii, gandind cu totii acelasi lucru; mai tarziu, ne-am dat seama ca avea dreptate”.
23 aprilie: Lumea se aduna pe trotuarul din fata Teatrului National. Se vorbeste la portavoce. Peste noapte raman circa 100 de persoane.
24 aprilie: In jurul orei 5.00 dimineata Politia se napusteste asupra oamenilor stransi in jurul troitei, lovindu-i cu salbaticie. In jurul orei 11.00, Politia se retrage, Piata fiind reocupata de cateva sute de manifestanti. Se striga cu patima “Jos Iliescu!” In dimineata aceleiasi zile, presedintele CPUN, Ion Iliescu, cere votarea unei motiuni pentru eliberarea fortata a pietei, motiune ce nu va fi adoptata. Ion Iliescu ii numeste pe cei care il contestau in Piata Universitatii, “golani”.
George Roncea: “La ora 12.00, dupa ce am aflat de la radio ce a zis Iliescu, am decupat un cartonas pe care am scris apasat “Golan”. In stanga, jos, am pus ca o marca semnatura: Ion Iliescu. Trag la xerox cateva sute de bucati si cumpar doua cutii de ace. Imi pun prietena sa se plimbe cu ecusonul pe piept, printre oamenii care comentau indignati ofensa adusa de Iliescu. Chestia uimeste, la inceput, dar foarte iute apare reactia asteptata, de fronda ironica la adresa incruntatului Iliescu, moment in care apar la vedere cu teancul de insigne si cu acele. In doua minute raman fara ecusoane, pe care oamenii, razand, si le prind cu mandrie in piept”. La ora 15.00, Institutul de Arhitectura va fi impodobit cu o inscriptie pe care se putea citi: “Facultate de golani”. Din acel moment s-a implinit fenomenul de auto-legitimare a unui grup social distinct, ce era pana atunci inca difuz si lipsit de contur. Eticheta de “golan” devine insemnul heraldic al minoritatii bunului simt din Romania.
Deschiderea balconului
Mai 1990. „Golanii“ din Piaţa Universităţii cinstesc memoria victimelor Revoluţiei din 1989
„Golanul“ Sorin Drăgan povesteşte momentele de război dintre rebelii din Piaţa Universităţii şi Poliţie. Cofondator al Ligii Studenţilor, Sorin Drăgan a fost bătut de mineri în aceeaşi „rundă“ cu Marian Munteanu. După Mineriadă a cerut azil în SUA, unde trăieşte şi astăzi.
Ziarul „Adevărul” a lansat, la 20 mai, un apel către „golani” să ne trimită, la adresa scrisori@adevarul.ro, istoria celor trăite în Piaţa Universităţii. Printre cei care ne-au răspuns se numără şi Sorin Drăgan. Publicăm astăzi prima parte a mărturiei sale, una şocantă şi elocventă pentru a înţelege deplin ce s-a întâmplat în Bucureşti la 13-15 iunie 1990.
Sorin Drăgan (42 de ani), în prezent stabilit în Statele Unite ale Americii, a fost co-fondator al Ligii Studenţilor, imediat după Revoluţie. În dimineaţa de 14 iunie a fost bătut de mineri în aceeaşi rundă cu Marian Munteanu. A fost salvat, parţial, de faptul că avea buletin de Petroşani, dar şi că un civil pusese ochii pe el şi le dăduse ordin minerilor să nu-i dea „la cap”.
A rămas şi fără lănţişorul de aur primit de la bunica, pe care un miner i l-a smuls de la gât, că doar nu se deranjase să vină „degeaba” până la Bucureşti. Ironia sorţii este că Sorin Drăgan s-a născut în Valea Jiului, la Petroşani, iar tatăl său a lucrat ca economist la mina Livezeni. Ştia că, după reprimarea grevei minerilor din 1977, în subteran au ajuns „cozile de topor” ale Partidului şi ale Securităţii. Spune că a aşteptat cu nerăbdare absolvirea liceului şi ieşirea din acel mediu spre deschiderea intelectuală a Capitalei, unde a fost student la filologie. Avea curând să fie dezamăgit de „gratiile unei colivii mai mari, care închidea un popor întreg”.
„Bătălia pentru conştiinţă”
„Printre organizaţiile anticomuniste în care am activat în anii ’80 s-a aflat şi grupul lui Marian Munteanu, colegul şi prietenul meu de atunci”, precizează Sorin Drăgan. Din acest motiv a gustat reţeta clasică a opresiunii: arestări, exmatriculare, ostracizare. Aşa l-a găsit Revoluţia.
„Începutul marii demonstraţii din Piaţa Universităţii din primăvara lui 1990 m-a prins în Oslo, unde mă aflam ca reprezentant al studenţilor români. Am văzut la ştiri secvenţele filmate în Bucureşti şi am urmărit reacţia publicului occidental, de şoc şi dezgust faţă de adevăratul chip al regimului care moştenise puterea în România postrevoluţionară”, mărturiseşte fostul golan. A pornit spre casă motivat de faptul că „o victorie încă părea posibilă” şi de exemplul foştilor deţinuţi politici. Aşa şi-a găsit locul în organizarea demonstraţiei, a vorbit de la balcon şi a încercat mediatizarea evenimentului în străinătate.
Sorin Drăgan explică înverşunarea şi încăpăţânarea cu care golanii au continuat să strige lozinci împotriva neocomunismului şi a FSN: „Credeam că există o şansă reală să câştigăm atât alegerile, cât şi bătălia pentru conştiinţa unei părţi semnificative a populaţiei. Exista şi argumentul că într-o asemenea situaţie aveam o şansă mai mare de a fi ajutaţi de opinia publică internaţională dacă demonstraţia continua şi câştiga notorietate”.
Victimele de la Interne, Televiziune şi Romarta
După serile cu muzică şi cu speranţe a venit „Duminica Orbului”, 20 mai 1990. Ion Iliescu a câştigat alegerile, iar balconul a fost închis pentru moment. „Am decis ca până la încheierea mandatului de doi ani al FSN să ne continuăm opoziţia în termenii democraţiei, atât cât urma să fie sub regimul Iliescu”, povesteşte Sorin Drăgan.
Însă spiritele s-au încins în dimineaţa de 13 iunie, continuă Sorin Drăgan, când scutierii au dat iama în greviştii foamei campaţi în faţa Teatrului Naţional: „Pe la prânz am pornit spre Universitate împreună cu Marius Vladu, care era colegul meu de cameră la cămin. Deşi Marian Munteanu a făcut un apel public la pacifism din balcon, spiritele erau deja prea încinse. Luptele cu scutierii au continuat până la retragerea acestora, urmăriţi de rebelii care au început să asalteze sediul Ministerului de Interne, în care se repliaseră acei politişti care nu au fost îmbarcaţi în vehicule”, continuă Sorin Drăgan, care a fost printre golanii care băteau la poarta Internelor.
Câteva persoane au fost ucise de gloanţe pornite din clădirea noii Poliţii. Unii, mai combativi, loveau în poarta dinspre zona Izvor a instituţiei cu un tomberon de gunoi pe roţi, folosit pe post de berbec. „Câţiva dintre rebelii mai atletici au escaladat clădirea încercând să intre pe ferestrele de unde se tragea, în timp ce noi, cei din stradă, încercam să-i protejăm cu un tir de pietre şi sticle. După ce puţinii temerari au fost doborâţi de pe ziduri şi armele dinăuntru au trecut pe foc automat, a trebuit să ne retragem la o distanţă mai sigură. Majoritatea celor de acolo au continuat un asalt cu pietre simbolic, dar futil”, mai spune Sorin.
Lovit în umărul stâng
După această aventură, Sorin Drăgan s-a îndreptat spre sediul redacţiei „Glasul”, publicaţie a Ligii Studenţilor, la care era redactor-şef, cu gândul să-şi sune părinţii, la Petroşani, ca să-i liniştească: „Mama m-a anunţat că trenuri pline de mineri plecau spre Bucureşti. Era în jur de ora 19.00. I-am spus că totul va fi în regulă, amintindu-mi că minerii mai fuseseră în Capitală şi nu făcuseră prea mare lucru în afară de a-şi demonstra profunda prostie în declaraţii televizate”.
Apoi s-a deplasat la Televiziune, pentru că se zvonea că e asediată: „Eram cu Dorian Alexandrescu, student la fizică şi tehnoredactorul publicaţiei. La Televiziune am văzut părţi din parter incendiate şi soldaţi în interiorul clădirii şi pe acoperiş care trageau din când în când. Am fost atins în umărul stâng, dar nu grav, aşa că am aplicat batista ca pe o compresă şi am rămas un timp. Era deja întuneric, iar copacii bătrâni reduceau vizibilitatea. Nu reţin să fi văzut pe nimeni rănit mortal acolo, doar răni uşoare, dar mi s-a spus că un mort fusese cărat pe braţe şi urcat într-o maşină”.
în faţa gloanţelor
S-a întors la Universitate şi n-a ascultat de îndemnul lui Marian Munteanu adresat studenţilor de a nu participa la lupte, declarându-se „implicat prea mult de scenele zilei”: „M-am alăturat grupului care se lupta cu un dispozitiv de scutieri întărit de o unitate de paraşutişti, împingându-i spre intersecţia dintre Bulevardul Kogălniceanu şi Calea Victoriei. Era aproape de miezul nopţii”.
A urmat o luptă de stradă, în care demonstranţii, încinşi de asaltul forţelor de ordine, au folosit pe post de muniţie pietre şi sticle goale de Pepsi găsite în curtea unui restaurant. S-a tras cu arma dinspre soldaţi, în general în sus. Am văzut două victime: un tânăr îşi dădea duhul pe pavajul de la Romarta, iar un altul era cărat pe braţe înspre Cercul Militar”. Apoi, manifestanţii au fost dispersaţi: „Am început să ne retragem spre Universitate, epuizaţi şi împuţinaţi. De cealaltă parte a Pieţei se vedea un cordon de soldaţi care se strângea, închizând Universitatea şi Institutul de Arhitectură”. La 14 iunie, în zori, urma să înceapă adevăratul coşmar.
Garsoniera memoriala
Vibratoarele doamnei Ana Blandiana
Pe cand eram un june ziarist, am comis crima de lezmaiestate. Gasind in presa comunista o poezie semnata de Ana Blandiana, poezie intitulata “Vibratoare pe Arges”, mi-am permis sa citez cateva fragmente, intr-un ziar din vara anului 1992:
“Ca niste sentimente zguduitoare
Vibratoarele intra-n beton
Impodobind cu emotia vibratiilor
Trupul lor mare si monoton
Vibrati pentru munti, pentru frumusetea femeii
Pentru santierele din Onesti si de la Galati,
Pentru Cosmos si pentru tunelul de aductiune,
Vibrati, baieti, vibrati!”
Mi-am ingaduit sa comentez ca doamna Blandiana, in fierbinteala ei, vedea la tot pasul vibratoare, ceea ce era putin nepotrivit, caci in perioada comunista nici pe piata neagra nu gaseai asa marfa capitalista.
Se vedea insa ca poeta era o vizionara si poate ca renumita ei disidenta a avut ca punct de pornire un vibrator aparut in vis. Un vibrator colorat in rosu, galben si albastru, culori nationale, cum ne amintim.
Am ajuns la stalpul infamiei, din cauza crimei mele de lezmaiestate. Cum cutez a ma lua de un simbol al democratiei romanesti, cu atata mai mult de un simbol care poarta fusta?A trebuit sa treaca timp cu lopata, pentru a ma reabilita, desi nu intru totul. Chiar dupa ani buni, se spune despre mine ca as fi baiat bunicel, dar ce pacat ca am comis-o cu Ana Blandiana… Invariabil, cand se atinge subiectul, las privirea in jos.
Cel care m-a ajutat sa scap, intr-un sfarsit, de apasarea culpei mele este Al. O. Teodoreanu, dezmierdat de contemporaneitate si posteritate cu diminutivul Pastorel. Da, celebrul scriitor.
Si sub ochii lui Pastorel au ajuns niste versuri interpretabile, semnate de o alta poeta vestita, Veronica Porumbacu:
“O, Europa, te simt in mine,
Te simt adanc in mine!”
Prilej pentru Pastorel sa comenteze:
“Mult stimata Veronica,
Eu credeam c-o ai mai mica!
Dar marturisirea-ti clara,
Din «Gazeta literara»,
Dovedeste elocvent
Ca in chestia matale,
De-adancimi fenomenale,
Intra-ntregul continent.”
Daca am gresit, luandu-ma de vibratoarele Anei Blandiana, macar am satisfactia ca am calcat pe urmele lui Pastorel Teodoreanu. Iar daca am fost cumva grosolan, ma consolez cu ideea ca maestrul m-a depasit si in aceasta privinta.
Catalin MIHULEAC
Sunday, June 14, 2009
PIATA UNIVERSITATII – tinta diversiunilor, imposturilor si a manipularilor si dupa 19 ani. RETEAUA NEO-KOMINTERNULUI, GDS si “Noii KKTI”. ANALIZA
La aproape doua decenii de la represiunea sangeroasa a Pietei Universitatii din 13-15 iunie ordonate de Ion Iliescu manipularea si diversiunea pe aceasta tema inca persista, alimentata de trusturi de presa subordonate apropiatilor lui Iliescu si de grupari diversioniste coordonate din umbra de personaje mai mult decat controversate.
Comemorarea zilei de 13 iunie 1990, organizata de victimele mineriadei si de vechii golani ai Pietei Universitatii, fondatorii si liderii organizatiilor care au creat si sustinut vreme de 54 de zile acest fenomen unic in istoria recenta a fost tinta unui adevarat atac mediatic si nu numai. Un grup obscur, ca finantare si organizare a instigat la violenta printr-o actiune fatisa de provocare, incercand sa plaseze registrul acestei zile de comemorare intr-o cheie a derizoriului, de susanea de gang, actiune prezentata copios de trusturile vechilor complici si subordonati ai “batranului edecar” Ion Iliescu. Desi Realitatea TV de exemplu a filmat mai bine de sase ore la fata locului, atat slujba in memoria celor ucisi de hoardele de mineri, cat si luarile de cuvant ale vechilor golani, detinutilor politici si ale basarabenilor, victime actuale ale comunismului, ilustrarea acestei zile s-a facut cu imagini fara nici o legatura cu 13 – 15 iunie 1990 – respectiv cu imagini din 1999!
Antenele lui Voiculescu, tovarasul dintotdeauna al lui Iliescu, au prezentat exclusiv actiunea diversionista si stupida a gruparii unor asa zisi noi golani, care imbracati in costume de miner de opereta s-au apucat de un “flash-mob” de pantomima si scalambaiala in locurile unde studentii au fost nauciti cu bataia si umpluti de sange, cu 19 ani in urma. n urma cu un an, ceva similar, intitulat “flash mob – bataie cu perne” initiat de un grup de tineri cretini pesedisti a impins in derizoriu si penibil manifestarile legate de aceasta zi sangeroasa. Miza este usor de inteles: pe Iliescu il scoate din sarite comemorarea crimelor sale drept care s-a creat o strategie mediatica de minimalizare, impingere in deriziune si desconsiderare a evenimentelor din 13 – 15 iunie.
Pro TV-ul bossului Adrian Sarbu a sarit pur si simplu peste aceasta zi, din motive simple, Adrian Sarbu a fost cel care din postura de sef de cabinet al lui Petre Roman a cerut Armatei dinamita pentru a arunca in aer Balconul Universitatii. Armata, respectiv generalul Staculescu a refuzat sa dea curs unei astfel de “initiative scelerate” trimitandu-l la plimbare pe teroristul de serviciu al regimului Iliescu, devenit ulterior principal agent media al FSN.
Manipulatorii din umbra
Gruparea asa zisilor “noi golani” – un nume al imposturii, deoarece acestia nu au nici un fel de legatura cu golanii Pietei Universitatii, ei provenind din zona fotbalului – nu este la prima actiune cu caracter diversionist, iar suportul media oferit acestora scoate la lumina complicitati ascunse pana in prezent, fire ce duc la unul dintre generalii de varf ai sistemului corupt al Justitiei militare, pensionat fortat de Traian Basescu, dar si la personaje infiltrate in “societatea civila” cu obiective si tinte deloc civile sau civice.
In spatele pseudo-golanilor, a ultrasilor, se afla un anume Teodor Maries, cel care a facut jocul lui Iliescu-KGB in Piata Universitatii, instigand la violenta si justificand interventia organelor de represiune si chemarea minerilor. Maries este strans conectat de generalul Dan Voinea, la randul sau aflat intr-un cerc de interese ce cuprinde fosti consilieri prezidentiali ai lui Emil Constantinescu, dintre care unul, fost secretar de stat liberal este actualmente secretar de stat in subordinea lui Emil Boc.
Voinea. rejectat de Justitie dupa rezultatele sale dezastruoase, este actualul angajat al Institutului controlat de Marius Oprea, unul dintre cei mai vituperanti critici al lui Traian Basescu. Oprea, liberal din gruparea lui Tariceanu se afla, surprinzator, in continuare, in solda actualei guvernari PDL-PSD.
Dan Voinea a detinut, intre anii 1997 si 2000, sefia Sectiei Parchetelor Militare. In aprilie 2006, Dan Voinea a fost numit in functia de procuror militar sef adjunct al Sectiei Parchetelor Militare. In octombrie 2008, procurorul general Laura Codruta Kövesi a cerut revocarea lui Voinea din functie, acuzandu-l de tergiversarea dosarelor mineriadelor si ale revolutiei. Printr-un decret semnat de catre Traian Basescu, Voinea a fost pensionat la 1 aprilie 2009. Voinea a intocmit, chemat personal de Ion Iliescu si rechizitoriul “procesului” in urma caruia Nicolae si Elena Ceausescu au fost condamnati la moarte in decembrie 1989.
El a fost acuzat public ca misiunea sa cheie a fost tergiversarea si musamalizarea dosarelor Revolutiei si Mineriadei in care este direct implicat Iliescu. Presa a dezvaluit ca intre Ion Iliescu si generalul Dan Voinea a existat o conexiune ascunsa iar generalul a incalcat cu buna stiinta legea, tinand secret faptul ca, inca din anul 1984, este un apropiat al lui Ion Iliescu. Ancheta recenta a CSM si rezolutia Parchetului General, sustinuta si de Ministerul Justitiei a aratat ca Voinea de fapt a fost un impostor al Justitiei si al uniformei militare activitatea sa reprezentand o pata pe obrazul celor doua institutii – Armata sI Justitia.
Reteaua generalului Voinea
Generalul Voinea si-a creat o adevarata retea de sustinere, in decursul anilor, in presa si in randul unor organizatii mai mult sau mai putin civile – de la GDS si Alianata Civica la Asociatia lui Maries si nu numai. Utilizand asa zisii “revolutionari” in fapt mici grupuri galagioase de manevra, a obtinut imaginea unui general asistat si sustinut prin presiune publica de “revolutionari” si “societatea civila”.
Maries a fost acuzat cu probe de revolutionari din orasele-martir ale Romaniei “de impostura dar si de luare de mita, falsuri si nepotisme”, ei invinuindu-l pe Teodor Maries – omul impus de procurorul Dan Voinea la carma asociatiei revolutionarilor – ca “cerea, ca sa dea drumul dosarelor de revolutionar, 5.000 de euro din suma de 7.000, cat trebuie sa primeasca de la stat fiecare revolutionar autentic”.
Tot presa a dezvaluit ca acelasi Teodor Maries isi umfla lunar conturile cu 6.000 de euro tot pe la marginea legii, “inchiriind” locatia Asociatiei 21 Decembrie, ilegal, Baroului Bucuresti (neavand contract de inchiriere cu R.A. A.P.P.S.). Insusi seful Baroului, Iordanescu Cristian, totodata seful grupului de avocati care l-a reprezentat pe Dinu Patriciu in Dosarul Rompetrol, il reprezenta si pe Teodor Maries in diferite cauze juridice.
Generalul procuror militar Dan Voinea a fost prezentat de o parte a presei drept victima intrucat Curtea Constitutionala a decis sa treaca dosarele revolutiei si mineriadei de la Parchetul militar la cel civil. Organizatia fantomatica asa zisilor “noi golani” ai lui Maries a chemat chiar la actiuni de proteste de strada impotriva ,,deciziei Curtii Constitutionale, care, practic, ii da verdictul de nevinovat lui Ion Iliescu si celor din jurul sau”. Dupa ce au anuntat o serie lunga de proteste ale societatii civile libere, “noiigolani” (care mai sunt supra-numiti pe forumuri si “noii kkati”) au disparut in ceata.
Grupusculul lui Teodor Maries a fost folosit ca mijloc de presiune ori de cate ori a avut nevoie Voinea. Ca este asa, o demonstreaza si faptul ca in timp ce membrii AVMR se aflau in instanta, in procesul intentat lui Dan Voinea, se zvonise in Parchet ca Maries conduce un grup de revolutionari, care protesteaza de zor in fata Parchetului, pentru a-l sustine pe Dan Voinea!
Cei care sunt – la vedere, in varful “frontului” de sprijin al generalului Voinea sunt Teodor Maries, presedintele Asociatiei 21 Decembrie 1989, si George Costin, fost IMGB-ist, institutie ai carei muncitori “de bine” s-au aflat, culmea, in fruntea batausilor care au agresat in 13 iunie 1990 studentii de la Arhitectura.
Homunculii lui Constantinescu in slujba complicelui lui Iliescu
GDS si Alianta Civica – institutii care s-au manifestat deseori ca suporteri entuziasti al generalului Voinea, gazduindu-l deseori si oferindu-i suport mediatic.
Grupul mentionat s-a constituit intr-un instrument de presiune care a somat sa fie luata o decizie in sensul dorit de ei – respectiv sustinerea lui Dan Voinea, intr-o scrisoare inaintata presedintelui Romaniei, presedintelui Comisiei Europene, presedintelui Parlamentului European, vicepresedintelui Comisiei Europene, comisar pentru justitie, precum si Curtii Constitutionale. Autorii somatiei solicitau Curtii ca, prin solutia sa, dosarele aflate la parchetele militare sa ramana in competenta acestora – respectiv pe mana lui Dan Voinea, pana la definitivarea cercetarilor.
Unul dintre motivele pentru care a fost sustinut permanent generalul Voinea este legat de faptul ca avansarea sa a avut loc prin intermediul fostului presedinte Emil Constantinescu, fostii consilieri si angajati ai presedintiei din acea perioada sustinand si azi ca decizia lui Emil Constantinescu era justa.
Gruparea Constaninescu si-a dat mana cu gasca lui Iliescu, de mai multa vreme, uniti in fundal de ura impotriva lui Traian Basecu si banii lui Dinu Patriciu. Faptul ca Voinea a fost si a ramas o piesa cheie a clanului Iliescu este de notorietate.
Participarea sa la celebrul “proces” al lui Ceausescu pe post de procuror al cuplului nu poate fi intamplatoare. Desemnarea sa a apartinut lui Ion Iliescu ceea ce arata ca maiorul Voinea, la acea data, era un personaj de mare incredere al grupului conspiratorilor. Scenariul din care a facut parte Voinea, de la inceput, explica pozitia sa actuala.
Tot presa a dezvaluit ca sotia lui Dan Voinea, Liliana, este intr-o stransa relatie cu Daniela Stana, fata celui mai vechi si bun prieten al lui Iliescu, Traian Cretu. Dana Stana este sora fostului consilier prezidential, Corina Cretu, una dintre cele mai apropiate persoane din preajma lui Ion Iliescu. Prin statut, procurorii nu pot ancheta persoane care, fiind invinuite de o anumita infractiune, fac parte din familia magistratului ori din cercul de prieteni al acestuia.
Tatal Danei Stana si al Corinei Cretu a fost un apropiat atat al sotiei generalului Dan Voinea, cat si al lui Ion Iliescu, prietenia dintre cei trei cimentandu-se inca din anul 1984 (anul in care Iliescu fusese numit director al Editurii Tehnice, editura la care Traian Cretu si-a publicat, pana in aprilie 1989, toate Tratatele de Fizica).
In anul 2004, Corina Cretu a inaugurat in judetul Salaj, la Napradea, o scoala generala, care poarta numele tatalui sau, iar la dezvelirea bustului lui Traian Cretu au fost prezenti Ion si Nina Iliescu si, nu in ultimul rand, Liliana si Dan Voinea.
“Solutia” NUP-ului din 1998 data intregului dosar 160/P/1997
Dan Voinea a fost ridicat la rangul de general de presedintele proaspat ales, Emil Constantinescu, la cererea sa, deoarece acesta a sustinut ca regulamentul militar nu permite anchetarea unor superiori in rang. Emil Constantinescu a ajuns presedinte asumandu-si public fenomenul Pietei Universitatii si angajandu-se ca vor fi solutionate “cu celeritate” Dosarele Revolutiei si Mineriadei. Cum s-a tinut de promisiune stim cu totii astazi.
In decembrie 1998, procurorul militar Surdescu Gheorghe a propus solutia de Neincepere a Urmaririi Penale (N.U.P.), in data de 16.09.1998, decizie supervizata si aprobata de catre procurorul militar Dan Voinea, sef al Sectiei Militare din Parchetul General.
In urma solicitarii de infirmare a solutiei, a numeroase proteste si mitinguri organizate de Asociatia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din Romania, a presiunilor mediatice si ale opiniei publice, a nenumaratelor demonstratii (inclusiv audienta la Presedintele Romaniei Emil Constantinescu), solutia de Neincepere a Urmaririi Penale a fost infirmata si s-a redeschis dosarul in data de 14.10.1999, dupa un an de tergiversari.
Dosarul 160/P/1997 a fost repartizat tot procurorului militar Dan Voinea si colonelului procuror militar Vasile Doana.
Procurorul militar Dan Voinea a impartit dosarul in 4 dosare si anume: dosarul 74/P/1998 ; 75/P/1998 ; 76/P/1998 ; 77/P/1998:
1. Dosarul Penal 74/P/1998 privind uciderile prin impuscare ale victimelor: Lepadatu Mitrita, Mocanu Velicu Valentin, Dunca Gheorghe, Drumea Dragos si a altor 18 raniti prin impuscare.
2. Dosarul Penal 75/P/1998 privind faptele unor persoane cu responsabilitati de stat, ce se presupune ca au dispus sau acceptat ca la solutiunile de restabilire a ordinii publice sa participe, alaturi de organele abilitate si unele categorii ale populatiei civile (in special mineri), desi legea si Constitutia nu permitea asemenea cooperari.
3. Dosarul Penal 76/P/1998 privind verificarea legalitatii statelor de plata intocmite la nivelul exploatarilor miniere din bazinul carbonifer Valea Jiului pe perioada cat minerii s-au aflat in Capitala.
4. Dosarul Penal 77/P/1998 privind sesizarea Asociatiei Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din Romania, din care rezulta ca numarul victimelor ucise este mult mai mare decat cel comunicat oficial, respectiv 100 – 160 in loc de 6.
Primul Rechizitoriu partial trimis pe instanta
De dosarul 74/P/1998 s-a ocupat in principal procurorul militar colonel Vasile Doana. Acest dosar a fost instrumentat si trimis in instanta in data de 18.05.2000. Au fost pusi sub acuzare pentru infractiune de instigare la savarsirea unei infractiuni de omor deosebit de grav, numitii: general in rezerva, Chitac Mihai, fost ministru de interne; general in rezerva, Andruta Gheorghe, fost adjunct al ministrului de interne; colonel in rezerva Catalin Traian, fost sef al sectiei de paza si control acces in sediul Ministerului de Interne; colonel in rezerva, Costea Dumitru, fost comandant al Batalionului de Jandarmi Ploiesti; colonel in rezerva, Constantin Vasile, fost ofiter activ din cadrul Comandamentului Trupelor de Parasutisti; lt. col. Protopopescu Marian din cadrul U. M. 0209 Bucuresti; lt. col. Badiu Marian; mr. Patulea Cristinel si mr. Petcu Gabriel (toti trei din U.M. 0756 Ploiesti); precum si lt. Ferentz Marian din U.M. 0223 Bucuresti si plt. maj. Axinteoaiei Mircea-Romica din U.M. 0248 Bucuresti, care au ordonat si executat sa se traga cu armamentul din dotare si cu munitie de razboi asupra populatiei civile neinarmate.
In perioada 2000-2003, acest dosar s-a judecat la Inalta Curte de Casatie si Justitie, unde judecatorii au hotarat retrimiterea dosarului la Parchetul General Sectia Militara pentru suplimentarea probelor. Procurorul Dan Voinea in mod intentionat a trimis la instanta un rechizitoriu prost intocmit desi existau probe decisive pentru inculparea vinovatilor. De mentionat ca procurorul militar generalul Dan Voinea nu a trecut printre invinuiti si persoana presedintelui Ion Iliescu.
S-a demonstrat astfel reaua credinta si implicarea in apararea infractorilor a procurorului Dan Voinea, aceeasi persoana care in anul 1998 a dat solutia de NUP – Neinceperea Urmaririi Penale in tot dosarul ,,Mineriadei iunie 1990″.
Dosarul a zacut ulterior in nelucrare la Parchetul Militar desi procurorul Levanovici Mircea avea sarcina de serviciu sa instrumenteze si solutioneze dosarele Mineriadei din iunie 1990.
Al doilea NUP in dosarul 74/P/1998
Urmarind exemplul generalului procuror militar Dan Voinea colonelul procuror militar Levanovici Mircea a propus Neinceperea Urmaririi Penale iar generalul Samoila Joarza, numit de Ion Iliescu in fruntea Parchetului Militar, imediat dupa venirea la putere a PSD a confirmat si supervizat solutia.
La protestele Asociatiei Victimelor Mineriadei solutia de N.U.P. a fost infirmata si acest dosar a fost repartizat procurorului militar colonel Viorel Siserman la care s-a adaugat si generalul procuror militar Dan Voinea desi acesta din urma nu mai avea dreptul sa instrumenteze acest dosar, deoarece o mai facuse o data. Manevra juridica efectuata de generalul Voinea a constat in principal din schimbarea incadrarii inculpatilor din instigare la infractiunea de omor deosebit de grav la participatiune improprie, fapta deja prescrisa.
In anul 2006, premergator intrarii Romaniei in UE, Monica Macovei, ministru al Justitiei, in scopul armonizarii Codului de Procedura Penala cu legislatia europeana, modifica paragraful referitor la compententa instantelor civile de a cerceta cazurile in care sunt cuprinsi civili si militari. Romania pierduse deja sase procese la CEDO tocmai datorita neconcordantei Codului de Procedura Penala cu normele juridice europene. Conform viziunii europene institutia Parchetului Militar este vetusta, de inspiratie sovietica si corespunde unei perioade revolute fiind condamnate general “arhaismele bolsevice ale instantelor militare”. Practica europeana arata ca procurorii militari ancheteaza dosare ale civililor, numai in conditii de razboi sau in situatii exceptionale.
Clasa politica si juristii din parlament au avut cunostiinta de practica CEDO in materie, dar prin Legea 356/2006 au permis continuarea proceselor in curs cu civili de catre magistratii militari. Se putea anticipa aparitia unor exceptii de neconstitutionalitate pe aceasta tema, iar fostul ministru al Justitiei, Monica Macovei, ar fi avut obligatia sa previna acest lucru.
“Cico” Dumitrescu – Amiralul KGB
In cursul anului 2007 prevederea introdusa de Monica Macovei in Codul de Procedura Penala va fi folosita in procese aflate pe rol si care implicau cadre militare si civili. Dosarul celebru al generalului SRI Ovidiu Soare care il implica si pe fostul consilier prezidential, contraamiralul “Cico” Dumitrescu – KGB, va fi unul dintre primele in care apararea va ridica exceptii de neconstitutionalitate – care vor fi admise.
Procurorul militar Dan Voinea a refuzat sa predea dosarul Sectiei Civile din Parchetul General nesocotind Decizia Curtii Constitutionale nr. 610 din data de 20.06.2007, prin care dosarele in care erau implicati civili si militari, in mod obligatoriu, trebuiau sa treaca la Sectia Civila.
L-a pus sub acuzare pe Ion Iliescu in momentul in care nu mai avea calitatea sa faca acest lucru, a disjuns dosarul 74/P/1998, a trimis partial Dosarul in care era implicat Ion Iliescu la sectia Civila si a trimis restul in instanta la Inalta Curte de Casatie si Justitie, incalcand grav legile in vigoare, tergiversand cercetarea si punerea sub acuzare a vinovatilor. Instanta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a constatat ca Generalul procuror militar Dan Voinea nu avea voie sa instrumenteze acest caz, deoarece mai instrumentase o data acest Dosar.
Asociatia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din Romania a facut plangere penala impotriva procurorului Dan Voinea, pentru nerespectarea deciziei de a trimite Dosarul la Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica din cadrul Parchetului de la Inalta Curte de Casatie si Justitie si pentru tergiversarea solutionarii dosarului.
Dosarul cu Ion Iliescu a ajuns la Sectia Civila, unde solutia de punere sub invinuire a fost infirmata de catre Prim Procurorul Iacob Marius si Procurorul General Laura Codruta Kovesi, conform legilor in vigoare. La initiativa organizatiei victimelor Mineriadei Procurorul General s-a sesizat in privinta gravelor deficiente ale instrumentarii dosarului de catre procurorul militar Dan Voinea.
“Rechizitoriul” Procurorului General la adresa procurorului militar Dan Voinea
Procurorul general al Romaniei Laura Coduta Kovesi a formulat un adevarat rechizitoriu la adresa generalului procuror militar Dan Voinea, cel care a investigat mineriada, respectiv pe Ion Iliescu, al carui dosar avea o grosime de doar zece centimetri, iar invinuitul nu a fost citat ori audiat niciodata in 17 ani.
“In momentul in care a fost declinat la procurorii civili, desi s-a sustinut ca au fost audiate foarte multe persoane, ca s-a lucrat foarte mult la acest dosar, de fapt acesta cand a venit arata cam asa: zece centimetri. Atat este dosarul care priveste aceasta cauza”, a mai adaugat procurorul general.
Kovesi a scos la iveala faptul ca desi nu era investit pentru acest dosar, procurorul militar Dan Voinea i-a prezentat invinuitului, adica lui Ion Iliescu, o alta acuzatie decat cea pentru care a inceput urmarirea penala. Practic, a afirmat Procurorul General, urmarirea penala a inceput pentru o stare de fapt, iar invinuitului i-a fost prezentata o acuzare pentru care nu se incepuse o cercetare, ceea ce echivaleaza cu o incalcare grava a dreptului la aparare. “Daca intr-un dosar de asemenea anvergura se fac astfel de erori de procedura, consider ca este legitim sa ma intreb care este rigoarea abordarilor normelor procedurale in celelalte dosare instrumentate de Sectia Parchetelor Militare si de structurile sale teritoriale”, a mai spus Kovesi.
“Urmarirea penala a fost inceputa de procurorul militar Dan Voinea, dupa ce Curtea Constitutionala decisese ca procurorii militari nu mai au competenta in cauzele cu civili, asadar acesta nu avea calitatea procesuala, nu era legal investit sa efectueze urmarire penala in cauza”, a afirmat Laura Codruta Kovesi.
“Discutam despre aflarea adevarului, dar Ion Iliescu timp de peste 17 ani nu a fost audiat in acest dosar, nici in calitate de invinuit si nici in alta calitate. Este cazul sa spunem adevarul cu privire la activitatea Parchetului Militar. Kovesi a afirmat ca a fost neplacut surprinsa sa constate problemele de procedura din dosarul Mineriadei din iunie 1990 privindu-l pe Ion Iliescu, avand in vedere “experienta procurorului”.
Laura Codruta Kovesi a aratat ca procurorul militar Dan Voinea era incompatibil sa solutioneze dosarul referitor la Ion Iliescu, avand in vedere ca el este acelasi procuror care a sesizat instanta cu privire la Mihai Chitac – fost ministru de Interne si a altor patru persoane, spunand ca dosarul comun a fost initial instrumentat de un alt procuror militar, iar generalul a pus deja o rezolutie fata de acuzati. Concret, spune Kovesi, Voinea s-a imixtionat in activitatea altui procuror.
Procurorul general al Romaniei, Laura Condruta Kovesi, a aratat ca analizand dosarul de urmarire penala au fost constatate aspecte de nelegalitate. Concret, in 10 septembrie 2006, procurorul militar Dan Voinea a infirmat rezolutia din 14 octombrie 2005 a procurorului militar din subordinea sa considerand-o nelegala si netemeinica. “Prin ordonanta respectiva nu a fost insa desemnat procurorul care sa continue urmarirea penala in aceasta cauza. La dosarul aflat in prezent pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie nu exista un alt inscris din care sa rezulte ca a fost desemnat procurorul pentru urmarirea penala. In fapt, in lipsa unei rezolutii scrise a procurorului militar Dan Voinea, dupa infirmarea rezolutiei din 14 octombrie 2005, urmarirea penala a fost continuata de catre procurorul militar colonel Viorel Siserman, cel care a intocmit de altfel rechizitoriul lui Mihai Chitac, dar si ordonanta din 20 iulie 2007 prin care s-a dispus disjungerea si declinarea competentei de solutionare a cauzei cu privire la Ion Iliescu”, se arata in rezolutia de infirmare a solutiei in cazul Iliescu.
Manevrele de musamalizare a dosarului Iliescu executate de generalul Voinea
Procurorul general al Romaniei a aratat ca masura inceperii urmaririi penale nu putea fi dispusa de catre procurorul militar Dan Voinea atata timp cat nu era investit cu efectuarea urmaririi penale in cauza, iar procuror de caz era alt magistrat, fiind astfel incalcate prevederile art. 64 alineatul 2 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciara.
Mai mult, a mai adaugat Laura Codruta Kovesi, procurorul militar Dan Voinea era incompatibil sa mai efectueze vreun act de urmarire penala in dosarul 74/P/1998 atata timp cat instanta suprema restituise dosarul SPM. Potrivit art. 49, alineatul 4 din Codul de procedura penala, persoana care a efectuat urmarirea penala este incompatibila sa procedeze la refacerea acesteia cand refacerea este dispusa de instanta. Astfel generalul Voinea nu mai putea efectua completarea urmaririi penale si cu atat mai putin nu mai putea emite vreun act de urmarire penala.
Pe de alta parte, rezolutia de incepere a urmaririi penale nu indeplineste conditiile de fond si de forma prevazute de procedura penala. Rezolutia nu are mentionata ora cand a fost dispusa masura si nu a fost inregistrata in registrul special, asa cum prevedere art. 228 din Codul de procedura penala.
Desi rezolutia de incepere a urmaririi penale nu a fost emisa cu respectarea dispozitiilor legale imperative si procurorul militar Dan Voinea era incompatibil si nu era investit cu solutionarea dosarului, in data de 27 iunie 2007 acesta, impreuna cu procurorul militar Viorel Siserman, a procedat la prezentarea invinuirii aduse lui Ion Iliescu.
Ea a subliniat ca, avand in vedere importanta dosarului, se astepta la respectarea legii, cu atat mai mult cu cat procurorul militar Dan Voinea, la experienta pe care o are, stia ca instanta va decide restituirea dosarului daca erau constatate vicii de procedura in faza anterioara judecatii.
“Ma asteptam ca intr-un dosar de o asemenea importanta sa respectam legea, sa nu trimitem dosarul la instanta cu incalcarea normelor de procedura penala, pentru ca absolut tot ce se administreaza intr-un dosar dupa emiterea unui act nelegal este lovit de nulitate, si atunci instanta de judecata cu siguranta decide restituirea acestor dosare”, a incheiat procurorul general.
Procurorul general al Romaniei Laura Codruta Kovesi a declarat ca raman valabile probele adunate si administrate pana acum de catre procurorul militar Dan Voinea in dosarul represiunii din iunie 1990 si ca anchetatorii civili care vor prelua ancheta nu pleaca de la zero.
Laura Codruta Kovesi a propus transferarea procurorilor care au instrumentat aceste dosare de la Sectia Parchetelor Militare la Sectia Civila, daca preocuparea fata de solutionarea dosarelor ii apasa atat de tare pe cat afirmau public, urmand ca diferentele de salarizare sa fie compensate ulterior. Dan Voinea a afirmat initial ca se va gandi la aceasta propunere pe care a declinat-o apoi public.
Procurorul general al Romaniei, Laura Codruta Kovesi, a anuntat, in data de 7.12.2007 ca a infirmat solutia de punere sub urmarire penala a fostului presedinte Ion Iliescu in dosarul mineriadei din 1990. Aceasta solutie nu inseamna netrimitere in judecata sau neincepere a urmaririi penale, ori clasare, a precizat Kovesi.
Deasemenea Procurorul general al Romaniei, Laura Codruta Kovesi, a cerut Consiliului Superior al Magistraturii sa verifice activitatea intregii Sectii a Parchetelor Militare pe care generalul magistrat Dan Voinea a coordonat-o.
Procurorul general a precizat ca a depus deja o plangere la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) pentru efectuarea unei anchete in acest sens. Kovesi a mai spus ca procurorii care au tinut dosarele atatia ani, fara a le solutiona, facand referire directa la Voinea, vor trebui sa raspunda intr-un fel sau altul, precizand insa ca acest lucru numai CSM ar putea sa il decida.
Procurorul General al Romaniei, Laura Condruta Kovesi, a anuntat ca in cazul lui Ion Iliescu cercetarile vor fi continuate de catre Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica.
Ulterior, Ion Iliescu a semnat cu manuta sa prima declaratie in fata procurorilor civili. Acest lucru pe care nu s-a intamplat vreme de 18 ani, cu toate ca procurorul militar Dan Voinea a sustinut oficial si in fata presei, in repetate randuri, ca i-ar fi luat acestuia declaratii in calitate de invinuit.
Procurorul militar Dan Voinea a refuzat sa dea curs Hotararii nr. 610 din data de 20.06.2007 emisa de catre Curtea Constitutionala, prin care se prevedea trecerea dosarelor la Sectia Civila. Asociatia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din Romania a facut aproape zece plangeri penale si cerereri de recuzare impotriva procurorului militar Dan Voinea. Acesta din urma a emis o hotarare de disjungere cu nr. 75/P/1998 din 19.12.2007 a Dosarului, prin care doar o parte din acest dosar a fost trimis la Sectia Civila, cea mai mare parte a Dosarului ramanand tot in custodia sa.
Asociatia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din Romania a facut plangere impotriva acestei solutii de disjungere nr. 75/P/1998 din 19.12.2007 adresata Procurorului Sef Sectia Militara a Parchetului General, colonel magistrat Ion Vasilache. Acesta admite plangerea formulata si pe cale de consecinta dispune desfiintarea rezolutiei de disjungere a acestei solutii, trimitand intregul material de urmarire penala administrata in dosarul nr. 75/P/1998, la Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica din cadrul Parchetului de la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Procurorul militar Dan Voinea refuza in mod ilegal sa dea curs hotararii acestei Rezolutii din 27.02.2008, semnate de Procurorul Sef Colonel Magistrat Ion Vasilache.
Asociatia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din Romania a facut din nou plangere penala impotriva procurorului militar Dan Voinea, pentru nerespectarea deciziei de a trimite dosarul la Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica din cadrul Parchetului de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, pentru tergiversarea solutionarii dosarului si pentru favorizarea infractorilor, precum: Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Magureanu, Miron Cozma, etc.
In mai 2008, Procurorul Sef al Sectiei Militare, colonel magistrat Ion Vasilache ne-a comunicat decizia scrisa prin care procurorul Dan Voinea s-a hotarat sa predea intregul dosar 75/P/1997 la Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica din cadrul Parchetului de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, dosar 222/P/2007.
Pana in prezent dosarul nu a fost predat in intregime, Dan Voinea retinand probe, casete video etc., si predand doar copiile dosarului in loc de originale. O alta incercare de viciere a dosarului.
Incercarea de obtinere a nulitatii absolute a dosarului lui Ion Iliescu
Asociatia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din Romania a mai facut inca o plangere penala impotriva procurorului militar Dan Voinea, pentru nerespectarea deciziei de a trimite dosarul la Sectia de urmarire penala si criminalistica din cadrul Parchetului de la Inalta Curte de Casatie si Justitie si pentru tergiversarea solutionarii dosarului.
Mai mult Asociatia a aratat in plangerea penala ca in Rechizitoriul procurorului militar Dan Voinea sunt total compromise intentiile aparent asumate initial. Astfel:
- s-a disjuns cauza cu privire la unii participanti (din care unii cu o decisiva, esentiala contributie la savarsirea unor infractiuni grave);
- nu s-a lamurit nici situatia victimelor, nici participarea “persoanelor cu functie de decizie”, “nici activitatea represiva”;
s-a adoptat o solutie nelegala fata de infractiunile prescrise, etc.
Decizia Curtii Constitutionale 610/20.06.2007 este legala si ajuta la deblocarea cercetarii dosarelor represiunii din iunie 1990.
Prin trecerea dosarelor de la Parchetul Militar la sectia Civila procurorul militar Dan Voinea, cel care a refuzat mai bine de un an respectarea unei decizii a Curtii Constitutionale care impunea aplicarea normelor europene, nu ii mai poate salva – prin musamalizarea dosarului – pe criminalii Ion Iliescu, Petre Roman, etc.
Ion Iliescu a dat prima declaratie olografa in legatura cu represiunea din iunie 1990 in decembrie 2007 doar dupa ce frantura de dosar a ajuns la sectia de urmarire penala si criminalistica.
Nu avem motive sa avem o mai mare incredere in procurorii civili dar Decizia Curtii Constitutionale a blocat o forma de tergiversare a rezolvarii dosarului.
Dupa cum a aratat chiar seful Parchetului Militar, Ion Vasilache, instrumentarea (voit) defectuoasa a Dosarului realizata de catre procurorul militar Dan Voinea ar fi dus la nulitatea absoluta a materialului de urmarire penala.
Asociatia noastra a inaintat plangere impotriva rezolutiei de disjungere nr. 75/P/1998 din 19.12.2007, criticand-o pe motiv de indivizibilitate a cauzei. Plangerea a fost considerata intemeiata de Parchet si a fost admisa invocandu-se prevederile art. 45 alin.1 rap. la alin. 1 si 2 C.p.p. cat si Decizia Curtii Constitutionale cu privire la competenta solutionarii cauzei.
Fraza cheie care incheie Rezolutia din 27.02.2008 a Sefului Parchetului Militar este urmatoarea: „De altfel, conform prevederilor art. 210 alin. 1 C.p.p organul de urmarire penala este dator mai intai sa-si verifice competenta, iar potrivit art. 197 alin. 2 C.p.p. incalcarea dispozitiilor relative la competenta atrage nulitatea absoluta.”
Actiunea lui Dan Voinea este o forma grava de coruptie a Justitiei romane, direct implicata in salvarea lui Ion Iliescu si a acolitilor sai de raspunderea penala in cazul Mineriadei din 1990.
Dan Voinea si “seniorii” Aliantei Civice si ai lui Constantinescu
Sectia de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii si-a insusit, pe 23 octombrie 2008, cu majoritate de voturi, raportul de control la Sectia Parchetelor Militare, verificarile fiind cerute de procurorul general. Fostul adjunct al Sectiei Parchetelor Militare, Dan Voinea, a fost cercetat disciplinar dupa ce inspectorii CSM au constatat se face vinovat de exercitarea functiei cu rea-credinta.
Procurorul general, Laura Codruta Kovesi, i-a trimis, pe 27 octombrie 2008, ministrului justitiei, Catalin Predoiu, cererea de revocare a adjunctului Sectiei Parchetelor Militare, Dan Voinea, cel care s-a ocupat de dosarele Revolutiei si Mineriadei.
Presedintele Traian Basescu a semnat, decretul de eliberarea din functie a procurorului militar Dan Voinea, dupa ce, pe 1 aprilie, Curtea de Apel Bucuresti a respins actiunea prin care acesta cerea instantei suspendarea deciziei CSM de a da aviz pentru revocarea sa din functie.
Anterior Asociatia Victimelor Mineriadelor a adresat un Memoriu sefului statului, “in vederea consolidarii deciziei Dvs. de semnare a revocarii procurorului militar, generalul Dan Voinea.Victimele Represiunii lui Ion Iliescu au cerut: “sa ne sustineti solicitarile cu privire la indepartarea generalului Voinea din Justitie, dar si din randurile Armatei, institutii pe care le-a dezonorat prin prestatia sa pe parcursul ultimelor doua decenii. Reiteram pe aceasta cale continutul altor materiale si memorii adresate atat Presedintiei cat si Ministerului Justititie, Parchetului General, mass-media cu privire la manevrele executate de acolitul lui Ion Iliescu, generalul Voinea, cel care a fost principalul vinovat de tergiversarea, cu rea credinta dovedita, a Dosarului Mineriadei, in scopul exonerarii criminalului Ion Iliescu, vinovatul cheie al Represiunii din 1990″.
Presedintia semnase, in data de 19 martie, un decret prin care Voinea a fost trecut in rezerva, dupa ce, anterior, il revocase din functia de procuror-sef adjunct al Sectiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Demersul sefului statului a venit dupa ce, pe 12 martie, Sectia pentru procurori a CSM si-a dat avizul pentru revocarea lui Voinea.
Procurorii din cadrul CSM nu au admis cererea generalului Dan Voinea, care a cerut audierea ca martori a lui Sorin Iliesiu, vicepresedintele Aliantei Civice si a lui Teodor Maries, presedintele Asociatiei 21 Decembrie 1989.
Dan Voinea a contestat la CSM avizul de revocare, instanta respingand contestatia pe 1 aprilie. Voinea a mai declarat ca a aflat de la o grefiera ca actualul sef al Parchetelor Militare, Ion Vasilache a admis o plangere a lui Viorel Ene, presedintele Asociatiei Victimelor Mineriadelor, prin care se dispunea declinarea intregului dosar catre procurorii civili. Avocatul care l-a aparat, fara succes, pe Dan Voinea a fost acelasi Antonie Popescu, fost consilier prezidential al lui Emil Constantinescu, candidat sustinut de acolitul lui Voinea, Maries pentru a ocupa un post in CSM “din partea societatii civile”. Intamplator sau nu sotia sa lucreaza la MAE o institutie “civila” doar pentru naivii intre doua varste.
Maries – impostor si diversionist
Doru Maries, cocotat la sefia asociatiei 21 decembrei 1989 cu sprijinul deschis al generalului Voinea, a fost liderul unei fantomatice organizatii – Alianta Poporului -, in timpul desfasurarii manifestatiei din Piata Universitatii, din 1990, care promova constant un mesaj al confruntarii violente. Considerat un provocator aflat in slujba Politiei si al organelor FSN, Teodor Maries a fost izolat de catre studenti, fondatorii Pietei Universitatii. Organizatorii Pietei Universitatii l-au suspectat de la bun inceput pe Maries si gruparea sa ca are misiuni diversioniste. Un fost sef al UM 0215, colonelul Florin Calapod a avut o misiune cheie in aceea perioada. Rolul brigazii sale a fost compromiterea mesajului Pietei Universitatii – nonviolent si pasnic, prin instaurarea unui spirit autarhic si anarhic si prin initierea unor actiuni provocatoare de catre organizatii infiltrate de securistii sai. Maries a fost instrumentul principal al acestui proiect malefic, care avea ca scop justificarea interventiei in forta impotriva manifestantilor Pietei Universitatii.
Cu trei ore inainte de reprimarea cu mana armata a studentilor de la Universitate si Arhitectura, in noaptea de 12 spre 13 iunie 1990, organizatia lui Teodor Maries si-a strans pe sest catrafusele si s-a pus la adapost. Acesta a mai reaparut in zona Televiziunii Romane in jurul orelor 18, intrand in sediul institutiei cu un grup violent. Maries a disparut o lunga perioada de timp din atentia publica, ulterior reaparand, fraudulos, peste 15 ani, in fruntea unei organizatii – 21 Decembrie 1989 – cu care nu a avut nimic de-a face vreme de peste un deceniu si jumatate si promovand fatis o grupare creata din galeristi de stadion.
Agresiunea simbolica se converteste in agresiune directa
Grupusculul asa zisilor “noi golani” ai lui Maries s-au facut remarcati prin actiuni camuflate, clasic, sub masca “anti-comunismului” si “romanismului”, imprastind tricouri, afise si fluturasi cu o pseudo-harta a Romaniei mari, din care lipseste tocmai… Basarabia istorica, respectiv tinuturile aflate la ucrainieni.
Harta respectiva a fost si este promovata asiduu, inclusiv de pretinse agentii de presa ale “romanilor de pretutindeni”, de catre un grup de gainari de stadioane stipendiat prin intermediari de aceeasi sponsori ca si RGN Press: ICR si GDS. Ignorata de autoritatile responsabile, campania ucraineana a hartii ciuntite a ajuns, treptat, sa inlocuiasca pe internet adevarata harta a Romaniei Mari, folosindu-se murdar de sloganul “Basarabia, pamant romanesc” pentru a delimita doar Republica Moldova. Falsul a fost incurajat, din nefericire, si de multi naivi, ca sa nu le spunem prosti de-a dreptul.
Gruparea ultrasilor de pe stadion, convertita falsificator sub o titulatura a imposturii nu este decat inca o grupare de confiscare si maculare a idealurilor si repelor romanesti, asemenea actualei conduceri dubioase a organizatiei “21 decembrie” si a kominternistilor de la Grupul pentru Dialog Social, gruparea care este cea mai ferventa sustinatoare a ipochimenilor lui Teodor Maries.
Semnificativ, nu in ultimul rand, este de observat faptul ca Ghita Simion – asa zisul lider al gruparii “noilor kkti” – este prezentat de Sorin Iliesiu, un sectant al gruparii Tismaneanu, drept masterand al cursului de “istoria comunismului” desigur istoria re-scrisa in traditie rolleriana de Volodea Tismenenky. Haulitor pe stadioane, liderul de galerie s-a ilustrat prin agresarea cu violenta, imediat dupa comemorarea victimelor Mineriadei, a unui basarabean care a fost invitat sa vorbeasca la miting, pe motiv ca poarta pe tricou o harta a Romaniei Mari, cea autentica, care este si sigla Campaniei Pro Cetatenie Romana pentru bucovinenii si basarabenii aflati inca sub bocancul rusesc.
Agresiunea simbolica – ciuntirea Basarabiei istorice din harta Romaniei – se converteste, iata, in agresiune directa la adresa basarabenilor.
In ce ne priveste, ca vechi golani ce ne aflam, nu punem baza in Politie, ci pe fortele noastre, pentru a pune la punct si a lamuri cine sunt si ai cui sunt membrii acestei grupari de stadion care isi permite sa sara la bataie impotriva studentilor basarabeni, cu curajul haitei (“liderul” agresor era insotit de zece ultrasi din galerie). Tine insa deja si de resortul altor institutii aflarea motivelor pentru care harta istorica a Romaniei a devenit obiect de persecutie si al atacurilor de intimidare la adresa basarabenilor aflati la studii in tara lor, fie ea mare sau mica, deocamdata.
Nu credem ca Romania este chiar atat de mica incat sa nu poata sa puna capat, la noi acasa, provocarilor unor agenti ce servesc cu evidenta interese ale unor “arhitecti” si “desenatori” implicati in demolarea hartilor simbolice ale poporului roman si falsificarea constiintei istorice a generatiilor de astazi ale Romaniei.
George Roncea
Civic Net – Piata Universitatii
Leave a Reply
